Un oraş cu multe case albe ce se agaţă, într-un echilibru aproape nefiresc, de pantele dealurilor. Case din piatră, trainice, cu ferestre înguste şi întunecate, din dosul cărora poţi să observi în voie forfota de pe străzi. Străzi pietruite, şerpuite, late doar cât să treacă doi oameni ţinându-se de mâini; străzi care urcă abrupt, ramificându-se deodată în străduţe mici şi umbrite, unde, odată intrat, poţi să dai chiar şi peste un copac înflorit, în care au “crescut”, absolut uimitor, şiraguri de mărţişoare (aproape orice copac înflorit de pe aceste meleaguri este “blagoslovit” cu fire de mărţişor ce flutură la cea mai mică adiere a vântului).
Veliko Tarnovo, oraş ale cărui începuturi coboară cu multe milenii înainte de apariţia creştinismului, este una dintre cele mai frumoase, mai pitoreşti şi mai atractive aşezări ale Bulgariei. Şi, nu în ultimul rând, o călătorie la Veliko Tarnovo, în centrul istoric, poate fi echivalentul unei perindări în timpurile de acum 100 de ani.
La parterul caselor, meşterii populari îndeplinesc, într-un timp încremenit, aceleaşi gesturi ca mai demult. Olari, lucrători în aramă, armurieri, croitori, tâmplari, ţesători, iconari sau sculptori lucrează şi vând obiecte (vase de lut sau de alamă, costume populare măiestrit ţesute…), ce respectă întru totul vechea tradiţie bulgărească. Brutăriile sunt la mare căutare, semn că specialităţile regiunii (care sunt în această regiune influenţate de gastronomia turcă) nu îşi dezmint faima. Kataiful, halvaua, boza (o băutură preparată din seminţe de mei fermentate) sau banitsa sunt doar câteva dintre preparatele ce trebuie încercate.
Bine ai venit, frate român!
La marginea oraşului, pe dealul Tsarevets, la poalele căruia se unduieşte Râul Yantra, se află Cetatea Veliko Tarnovo, fosta reşedinţă a ţarilor Bulgariei începând cu prima jumătate a secolului al XII-lea. Două inele fortificate, aflate într-o foarte bună stare de conservare, înconjurau odinioară inexpugnabilul palat al ţarului şi Patriarhia Bulgariei. Intrarea în cetate se face pe sub o poartă de piatră impresionantă, străjuită de doi lei ce “păzesc” emblema Cetăţii Veliko Tarnovo. Drumul urcă din ce în ce mai abrupt, iar la un moment dat eşti întâmpinat de cuvinte rostite în limba română: “Bine ai venit, frate român!”.
Păpuşile, îmbrăcate în costume medievale, pun în scenă special pentru turiştii români un moment din trecutul glorios al cetăţii ce este şi astăzi, după atâtea sute de ani, încă viu. Ajuns la poalele marelui turn, îmbrăţişând cu privirea dealurile calcaroase, strălucirea Râului Yantra şi zidurile ce se aştern la vârfurile picioarelor, îţi dai seama că, pentru o fracţiune de secundă, istoria poate fi nu doar trăită, ci şi împărtăşită.
Kyulbastia
Este un preparat pregătit încă din Antichitate în regiunea de la sud de Dunăre, iar numele i s-a păstrat de atunci neschimbat. Se poate folosi carne de miel, viţel, pui sau peşte. Poate fi atât fiert, cât şi prăjit. Carnea se taie în felii, apoi se bate cu un ciocan pentru şniţele şi se presară sare şi piper. Se prăjeşte pe grătar, apoi se pune într-o tigaie. Se adaugă usturoi, oţet, sare, un vârf de cuţit de scorţişoară şi seminţe de chimion. Se acoperă cu ulei şi bulion şi se lasă să fiarbă până când se înmoaie. În altă variantă, carnea se taie în bucăţi şi se amestecă bine cu ceapă tocată fin, piper şi scorţişoară. Se înfăşoară în foaie de hârtie umezită şi se prăjeşte pe grătar.
Salată de ardei copţi
Se vor folosi două kilograme de ardei graşi roşii şi verzi, ulei vegetal, o legătură de pătrunjel, sare, oţet şi ardei iuţi chilli. Ardeii graşi se despică la vârf şi se presară sare şi cimbru. Se coc pe un grătar şi apoi se ţin într-o oală cu capac, timp de câteva ore, pentru a se înmuia. După ce se curăţă de coajă, se îndepărtează codiţele şi cotoarele. Se aranjează ardeii copţi într-un bol mai larg, iar într-o margine se pun ardeii chilli. Se presară sare şi se toarnă ulei şi oţet după gust. La sfârşit se toacă o legătură de pătrunjel şi se presară din abundenţă peste salată.
Supă din peşte sărat
Această reţetă mai poartă numele de “lomski presnosolnik” şi este foarte populară în regiunea Tarnovo. Se prepară din carne de peşte dezosată. Se taie în fâşii şi se pune la fiert într-o oală de apă în care s-au adăugat felii de păstârnac, sare şi piper.
Separat se călesc câţiva ardei tăiaţi în fâşii şi se adaugă şi ei în supă.
Când carnea şi legumele sunt fierte se ia oala de pe foc. Două ouă se bat bine şi apoi se toarnă în oală printr-o paletă pentru spumă.
Se mai adaugă iaurt şi câţiva căţei de usturoi întregi. Se serveşte caldă.
Drob sarma
Aveţi nevoie de o jumătate de kilogram de ciuperci, câteva cepe verzi, o ceşcuţă de ulei, o mână de orez, două ouă, o ceşcuţă de iaurt, piper, sare, pătrunjel, o bucăţică de unt, un morcov, frunze de ţelină şi un căţel de usturoi. Se toacă foarte fin picioruşele ciupercilor, se fierb într-o oală cu apă şi sare, apoi se strecoară. Într-o tigaie se încinge ulei şi se călesc ceapa verde şi morcovul tocate, apoi se adaugă ciupercile şi orezul. Se toarnă cam o jumătate de cană din zeama în care au fiert ciupercile. Se presară sare, piper, frunze de ţelină tocate şi usturoi zdrobit. Se pregătesc clătite, în mijlocul cărora se aşază umplutură de ciuperci. Se rulează şi se aşază într-o formă termorezistentă unsă cu unt. Se lasă în cuptor să se coacă. Ouăle se bat şi se adaugă sare, iaurt şi pătrunjel tocat. Se toarnă compoziţia peste clătite şi se mai lasă în cuptor până când sunt gata. Pentru un gust şi mai aparte, se poate rade caşcaval proaspăt sau afumat peste compoziţia de ouă. Drobul sarma este excelent alături de iaurt cu usturoi.
Kavarma
Veţi avea nevoie de trei ceşcuţe de făină, şase ouă, un pachet de unt, 500 ml lapte, o linguriţă de sare şi una de oţet. Se plămădeşte mai întâi un aluat potrivit de tare din făină, sare, oţet şi puţină apă călduţă. Se împarte aluatul în cinci bile şi se lasă să stea la cald într-un vas acoperit timp de 30 de minute. Se întinde fiecare bilă de aluat într-o foaie subţire. Cu degetele se formează pliuri late de 6-7 centimetri şi 5-6 centimetri lungime. Se taie fiecare pliu în parte şi se aşază unul lângă altul într-un vas termorezistent uns cu unt. Se stropesc cu unt topit, iar deasupra se toarnă o compoziţie obţinută din ouă bătute, lapte şi brânză rasă. Se lasă în cuptor până când se aureşte deasupra.
Sare aromată
Luaţi două-trei legături de cimbru, patru-cinci linguriţe de paprika, 10-15 g sare şi 15 g seminţe de dovleac prăjite şi apoi măcinate. Se toacă foarte mărunt cimbrul (este mai bine dacă se foloseşte cimbru uscat), apoi se adaugă seminţele de dovleac, sarea şi paprika. Sarea aromată se poate păstra într-un borcan închis etanş şi se poate folosi la pregătirea garniturilor. La masă se pune în vase tradiţionale de ceramică, sticlă sau de lemn.
Articol de Simona Chiriac
In Jurnalul National, Jurnalul de bucatarie din 9 aprilie 2008
marți, 8 aprilie 2008
miercuri, 2 ianuarie 2008
Balcic, orasul fermecat din tainita cu amintiri
Stam pe terasa mica de la "Kavatite". Chiar langa plopul alb, urias, care da numele restaurantului din Balcic. De crengile copacului sunt si acum legate "martisoare" impletite din ata colorata, in alb si rosu. Una dintre aceste impletituri am legat-o chiar noi, cu aproape un an in urma. In semn de protectie pentru viata care urca prin sevele lui. Poate vom reveni de intai martie, cand in Bulgaria se sarbatoreste "Baba Marita", ziua naturii reinviate si a inceputurilor!
Un bulgar de la malul marii
Nikolai, ospatarul, ne aduce vinul de "Targovishte", un Chardonnay alb, sec si aromat, in sticla cu gat spiralat. In asteptarea scrumbiei la gratar, ridicam un pahar cu vin. Nikolai ne spune zambind: "Ati fost si anul trecut aici. Ati stat la aceeasi masa. Si ati cerut…" – si aici ne surprinde insirandu-ne lista intreaga de mancaruri pe care le "degustasem" in primavara trecuta. Ne uimeste memoria lui. Insa asa este Nikolai. Stie bine rostul meseriei, retine chipuri, dorinte, invata iute sa vorbeasca in limba ta. Ar putea face, poate, o alta meserie. Mai banoasa? Dar ii place apropierea apei si sentimentul de libertate pe care i-l da. Se simte protejat de stanca de calcar alb, in care se reflecta soarele si marea. Ii plac turistii care vin an de an sa-si petreaca vacanta in oraselul lui si pe care incearca sa-i faca sa-si doreasca sa revina. La Mare, la Castel, la Balcic. La el…, Nikolai, un bulgar de la malul marii.
Ne-mbie sa gustam inainte de peste o sopska. Salata bulgareasca traditionala, adoptata de lumea intreaga. Nu, nu e specifica tarmului sud-dobrogean al Marii Negre. A fost "inventata", daca putem spune asa, intr-o comunitate de pe langa Sofia. "Sopii" vorbesc in dialect si sunt protagonistii unor anecdote, glume si bancuri – cam cum sunt "bancurile cu moldoveni", "cu olteni", "cu ardeleni" s.a. de pe la noi. Se rade de ei, dar au dat lumii… sopska si pe Sylvie Vartan.
Targovistea lor
Povestea despre "sopi" se opreste aici, fiindca Nikolai se grabeste sa ne aduca la masa "scumbria". Cu cartofi fierti alaturi. Cu felii de paine alba, de casa, prajite si unse cu unt cu usturoi. Cu jumatatea de lamaie obligatorie, pe care o stoarcem deasupra pestelui. Nikolai ne mai toarna vin in pahare. Apoi ne arata eticheta: "Targoviste… Targovistea noastra. Aveti si voi, in Romania, o Targoviste. A fost capitala", mai spune, aratandu-ne ca stie cate ceva despre istoria romanilor.
Regina Maria
Inevitabil, locuitorii Balcicului stiu "cate ceva" despre istoria romanilor. Si asta si fiindca, timp de cateva decenii, au parcurs un fragment comun din aceasta istorie. Batranii – precum turcul Sekir sau aromanca Ghinka Iliescu – au trait chiar ei istoria. I-au vazut pe pictorii care au nemurit Balcicul in panzele lor, l-au cunoscut pe primarul Octavian Mosescu si au intalnit-o pe Regina Maria. Altii au preluat povestile si le duc mai departe.
La Castel, Anna Koleva mai cauta inca numele pentru cel de-al cincilea sortiment de vin dedicat familiei regale a Romaniei. Organizeaza anume degustari pentru turistii romani si le toarna in pahare vinuri aromate, dulci ca si amintirile altui timp, care poarta nume precum Missi, Ileana, Regina. Bunicii Annei au trait si ei vremurile acelea de demult. Si i-au vorbit cu respect despre ele.
Bunicii Irinei au ajuns aici abia dupa ce cele doua judete din Cadrilater au fost date inapoi Bulgariei. Ca si alte familii de bulgari care s-au stramutat din Dobrogea de nord, in urma schimbului de populatii, au locuit intr-o casa ridicata de un roman. Si intr-un fel destinul asta a contat. Altfel, cum sa-ti explici faptul ca Irina, o bulgaroaica din Balcic, a hotarat sa deschida un restaurant in care decorul, mancarurile si intreaga atmosfera amintesc de "frumoasa regina a Romaniei"?
La "Regina Maria", dupa ce treci de usa sculptata in stil romanesc si cobori treptele de piatra, poti sa retraiesti o seara de demult, pe care ea, Sultana, a trait-o la Balcic… Trairi de pastrat in tainita cu amintiri.
Interior dobrogean Aici te poti simti "ca acasa" cata vreme decoratiunile interioare exploateaza la maximum specificul etnografic dobrogean. Nu stii pana unde servetele, laicerele si iile sunt bulgaresti sau romanesti. Ochiul fiecaruia vede ce vrea. Insa cu siguranta gasesti aici o mostra de folclor dobrogean…
"Aici, la Balcic, vin de obicei turisti romani, dar si nordici: estonieni, norvegieni, danezi. Apreciaza culoarea golfului si gustul pestelui"
Nikolai, ospatar
"M-a fermecat dintotdeauna povestea frumoasei regine a Romaniei si am dorit sa dau numele ei restaurantului meu"
Irina, proprietar restaurant
Peste si frunze de vie
Suntem la Balcic, in orasul care purta candva numele lui Dionyssos (zeul viei si al vinului), dar si pe tarmul unei mari generoase. Ce-ar fi mai potrivit deci decat sa intri intr-un restaurant si sa ceri "peste in frunze de vita". Se prepara din macrou sau hering. Pestele se spala, se sareaza si se pune, timp de o ora, la loc rece, intr-un bait obtinut din jumatate de cana de vin, patru-cinci ardei capia, tocati, o ceapa taiata solzisori si patru-cinci linguri de ulei. Funzele de vita-de-vie se desareaza, se decongeleaza sau se oparesc (dupa caz) si se inveleste cu ele fiecare peste in parte. Se asaza pe gratar (fie in cuptor, fie pe jar) si se lasa sa se coaca la foc potrivit. Se servesc cu cartofi fierti natur, cu cubulete de unt deasupra si cu un pahar de vin alb, sec, alaturi.
Palamida la gratar
Palamida este un peste de mare, inrudit cu scrumbia si ceva mai mare decat aceasta. Pestele se curata si i se scoate sira spinarii (fara a-i despica insa si spinarea). Se spala, se sareaza si se lasa 30-40 de minute sa isi traga sarea necesara. Apoi se asezoneaza, dupa gust, cu paprika sau oregano si cu zeama de lamaie. Pestele se intinde si se prajeste mai intai asezandu-se cu carnea pe gratar si cu pielea deasupra, pentru ca sa ramana perfect intins. Apoi se intoarce pe cealalta parte. Se serveste cu cartofi fierti, presarati cu patrunjel tocat, peste care s-a stors zeama de la o jumatate de lamaie, alaturi de felii de paine prajita unsa cu unt frecat cu usturoi.
Clatite umplute
Se prepara mai multe clatite ceva mai groase, dintr-un aluat pregatit din faina, lapte, oua, ulei de masline, apa si sare dupa gust. Se fierb separat patru morcovi, patru cartofi, 100 g de fasole verde (taiata in bucati de 1-2 cm), 100 g mazare verde. Cartofii si morcovii se toaca marunt. La fel se procedeaza si cu doi castraveciori in otet, bine scursi. Se taie marunt si 150 g de sunca. Din doua galbenusuri, un pahar de ulei, un praf de sare, piper dupa gust si zeama de la o jumatate de lamaie se pregateste o maioneza, cu care se leaga legumele care au fost tocate, impreuna cu mazarea si fasolea verde. Se asaza putina umplutura pe fiecare foaie de clatita si se impacheteaza ca un plic. Se pun clatitele in tava unsa cu unt si se toarna deasupra un sos format din doua oua batute, patru linguri de smantana si 150 g branza sau cascaval ras. Se da tava la cuptor si se lasa sa se rumeneasca. Se serveste cu castraveciori murati.
In Jurnalul National, Jurnalul de bucatarie, 31 ianuarie 2007
Un bulgar de la malul marii
Nikolai, ospatarul, ne aduce vinul de "Targovishte", un Chardonnay alb, sec si aromat, in sticla cu gat spiralat. In asteptarea scrumbiei la gratar, ridicam un pahar cu vin. Nikolai ne spune zambind: "Ati fost si anul trecut aici. Ati stat la aceeasi masa. Si ati cerut…" – si aici ne surprinde insirandu-ne lista intreaga de mancaruri pe care le "degustasem" in primavara trecuta. Ne uimeste memoria lui. Insa asa este Nikolai. Stie bine rostul meseriei, retine chipuri, dorinte, invata iute sa vorbeasca in limba ta. Ar putea face, poate, o alta meserie. Mai banoasa? Dar ii place apropierea apei si sentimentul de libertate pe care i-l da. Se simte protejat de stanca de calcar alb, in care se reflecta soarele si marea. Ii plac turistii care vin an de an sa-si petreaca vacanta in oraselul lui si pe care incearca sa-i faca sa-si doreasca sa revina. La Mare, la Castel, la Balcic. La el…, Nikolai, un bulgar de la malul marii.
Ne-mbie sa gustam inainte de peste o sopska. Salata bulgareasca traditionala, adoptata de lumea intreaga. Nu, nu e specifica tarmului sud-dobrogean al Marii Negre. A fost "inventata", daca putem spune asa, intr-o comunitate de pe langa Sofia. "Sopii" vorbesc in dialect si sunt protagonistii unor anecdote, glume si bancuri – cam cum sunt "bancurile cu moldoveni", "cu olteni", "cu ardeleni" s.a. de pe la noi. Se rade de ei, dar au dat lumii… sopska si pe Sylvie Vartan.
Targovistea lor
Povestea despre "sopi" se opreste aici, fiindca Nikolai se grabeste sa ne aduca la masa "scumbria". Cu cartofi fierti alaturi. Cu felii de paine alba, de casa, prajite si unse cu unt cu usturoi. Cu jumatatea de lamaie obligatorie, pe care o stoarcem deasupra pestelui. Nikolai ne mai toarna vin in pahare. Apoi ne arata eticheta: "Targoviste… Targovistea noastra. Aveti si voi, in Romania, o Targoviste. A fost capitala", mai spune, aratandu-ne ca stie cate ceva despre istoria romanilor.
Regina Maria
Inevitabil, locuitorii Balcicului stiu "cate ceva" despre istoria romanilor. Si asta si fiindca, timp de cateva decenii, au parcurs un fragment comun din aceasta istorie. Batranii – precum turcul Sekir sau aromanca Ghinka Iliescu – au trait chiar ei istoria. I-au vazut pe pictorii care au nemurit Balcicul in panzele lor, l-au cunoscut pe primarul Octavian Mosescu si au intalnit-o pe Regina Maria. Altii au preluat povestile si le duc mai departe.
La Castel, Anna Koleva mai cauta inca numele pentru cel de-al cincilea sortiment de vin dedicat familiei regale a Romaniei. Organizeaza anume degustari pentru turistii romani si le toarna in pahare vinuri aromate, dulci ca si amintirile altui timp, care poarta nume precum Missi, Ileana, Regina. Bunicii Annei au trait si ei vremurile acelea de demult. Si i-au vorbit cu respect despre ele.
Bunicii Irinei au ajuns aici abia dupa ce cele doua judete din Cadrilater au fost date inapoi Bulgariei. Ca si alte familii de bulgari care s-au stramutat din Dobrogea de nord, in urma schimbului de populatii, au locuit intr-o casa ridicata de un roman. Si intr-un fel destinul asta a contat. Altfel, cum sa-ti explici faptul ca Irina, o bulgaroaica din Balcic, a hotarat sa deschida un restaurant in care decorul, mancarurile si intreaga atmosfera amintesc de "frumoasa regina a Romaniei"?
La "Regina Maria", dupa ce treci de usa sculptata in stil romanesc si cobori treptele de piatra, poti sa retraiesti o seara de demult, pe care ea, Sultana, a trait-o la Balcic… Trairi de pastrat in tainita cu amintiri.
Interior dobrogean Aici te poti simti "ca acasa" cata vreme decoratiunile interioare exploateaza la maximum specificul etnografic dobrogean. Nu stii pana unde servetele, laicerele si iile sunt bulgaresti sau romanesti. Ochiul fiecaruia vede ce vrea. Insa cu siguranta gasesti aici o mostra de folclor dobrogean…
"Aici, la Balcic, vin de obicei turisti romani, dar si nordici: estonieni, norvegieni, danezi. Apreciaza culoarea golfului si gustul pestelui"
Nikolai, ospatar
"M-a fermecat dintotdeauna povestea frumoasei regine a Romaniei si am dorit sa dau numele ei restaurantului meu"
Irina, proprietar restaurant
Peste si frunze de vie
Suntem la Balcic, in orasul care purta candva numele lui Dionyssos (zeul viei si al vinului), dar si pe tarmul unei mari generoase. Ce-ar fi mai potrivit deci decat sa intri intr-un restaurant si sa ceri "peste in frunze de vita". Se prepara din macrou sau hering. Pestele se spala, se sareaza si se pune, timp de o ora, la loc rece, intr-un bait obtinut din jumatate de cana de vin, patru-cinci ardei capia, tocati, o ceapa taiata solzisori si patru-cinci linguri de ulei. Funzele de vita-de-vie se desareaza, se decongeleaza sau se oparesc (dupa caz) si se inveleste cu ele fiecare peste in parte. Se asaza pe gratar (fie in cuptor, fie pe jar) si se lasa sa se coaca la foc potrivit. Se servesc cu cartofi fierti natur, cu cubulete de unt deasupra si cu un pahar de vin alb, sec, alaturi.
Palamida la gratar
Palamida este un peste de mare, inrudit cu scrumbia si ceva mai mare decat aceasta. Pestele se curata si i se scoate sira spinarii (fara a-i despica insa si spinarea). Se spala, se sareaza si se lasa 30-40 de minute sa isi traga sarea necesara. Apoi se asezoneaza, dupa gust, cu paprika sau oregano si cu zeama de lamaie. Pestele se intinde si se prajeste mai intai asezandu-se cu carnea pe gratar si cu pielea deasupra, pentru ca sa ramana perfect intins. Apoi se intoarce pe cealalta parte. Se serveste cu cartofi fierti, presarati cu patrunjel tocat, peste care s-a stors zeama de la o jumatate de lamaie, alaturi de felii de paine prajita unsa cu unt frecat cu usturoi.
Clatite umplute
Se prepara mai multe clatite ceva mai groase, dintr-un aluat pregatit din faina, lapte, oua, ulei de masline, apa si sare dupa gust. Se fierb separat patru morcovi, patru cartofi, 100 g de fasole verde (taiata in bucati de 1-2 cm), 100 g mazare verde. Cartofii si morcovii se toaca marunt. La fel se procedeaza si cu doi castraveciori in otet, bine scursi. Se taie marunt si 150 g de sunca. Din doua galbenusuri, un pahar de ulei, un praf de sare, piper dupa gust si zeama de la o jumatate de lamaie se pregateste o maioneza, cu care se leaga legumele care au fost tocate, impreuna cu mazarea si fasolea verde. Se asaza putina umplutura pe fiecare foaie de clatita si se impacheteaza ca un plic. Se pun clatitele in tava unsa cu unt si se toarna deasupra un sos format din doua oua batute, patru linguri de smantana si 150 g branza sau cascaval ras. Se da tava la cuptor si se lasa sa se rumeneasca. Se serveste cu castraveciori murati.
In Jurnalul National, Jurnalul de bucatarie, 31 ianuarie 2007
Sarmalute ca la Varna si "varitba" de peste
Sarmi de Varna! Nu sunt simple "sarmale", asa cum le stim noi, de-acasa. Exista in felul acesta de mancare ceva influente grecesti, ceva influente turcesti si, fara indoiala, multa inovatie. Pentru ca gospodinelor din Varna le place sa gateasca gustos si… interesant.
O reteta traditionala. Ingredientele de care aveti nevoie pentru a pregati celebrele "sarmalute" specifice cetatii de la tarmul Marii Negre (cel de-al treilea mare oras al Bulgariei si cel mai mare port al tarii) sunt: o varza murata, fasole, rosii, ceapa, usturoi si condimente. Mai intai se fierbe o mana plina de fasole (careia i s-au adaugat putin ulei si condimente pentru savoare). Cand boabele de fasole s-au inmuiat, se pun intr-un bol unde se mixeaza cu o ceapa tocata, cativa catei de usturoi zdrobiti, doua sau trei rosii (ori doua linguri de pasta de tomate, iarna) si cateva frunze de menta. Se ia cate putin din aceasta compozitie si se umplu frunzele de varza murata (eventual, daca frunza este prea mare, se rupe in doua sau trei bucati), care se ruleaza apoi, asa cum obisnuim si noi cu sarmalele. Celebrele "sarmi de Varna" nu se pun insa la fiert! Se taie marunt o bucata de slanina de porc, care se topeste apoi intr-o cratita, iar sarmalutele se prajesc in untura rezultata. Acest fel de mancare se obisnuieste sa se asezoneze cu un sos obtinut din pasta de ardei (dulce sau picanta, dupa gust), cu muraturi sau cu legume proaspete (rosii, ardei, ceapa), fripte pe gratar sau taiate felii si prajite in aceeasi untura.
Ciorba de peste. Daca ai ajuns la Varna, pe malul marii, nu trebuie sa eziti sa folosesti doua cuvinte: "varitba" (care inseamna "ciorba") si "riba" (adica "peste"). Deci, ciorba de peste! Cum se prepara acest fel de mancare delicios? Pestele se curata (daca e mai mare se taie in bucati), se sareaza si se asezoneaza cu cimbru si felii de rosii si ardei. Se lasa asa cel putin o jumatate de ora, timp in care se taie fin un morcov, o ceapa, o telina mai mica, un pastarnac, care se fierb in apa cu sare. In supa aceasta se adauga pestele (si legumele de pe langa el) si, daca se doreste, unul sau doi ardei iuti. Se lasa la fiert 15-20 de minute. Se trage deoparte si se adauga leustean sau hrean ras. Se ia cu polonicul putina zeama in care se amesteca o lingura de faina, o cescuta de lapte si un ou batut, se mixeaza si se toarna in oala. Se acreste cu zeama de la o lamaie. Un secret local: inainte de a-l pregati (in orice chip), pestele poate fi tinut o jumatate de ora in lapte, acesta curatandu-l mai bine de toate impuritatile pe care pestele le-a adunat din apa in care a trait.
Secrete culinare. Nu stiu unde vor fi invatat bulgaroaicele marea arta a bucataritului! Cel mai probabil la scoala vietii. Oricum, ele au deslusit cateva secrete culinare, pe care le impartasesc fiicelor lor. De exemplu, nu toarna niciodata apa rece peste legume inainte de a le pune la fiert, ci numai apa calda. Dupa ce prajesc ardeii in ulei sau untura, ii presara cu sare si ii pun repede intr-un vas acoperit, pentru a-si pastra savoarea si a nu se inmuia prea tare. Ii stropesc apoi cu otet si ulei si le adauga sau nu (dupa gust) alte legume proaspete sau prajite.
Pui marinat
Puiul se dezoseaza si carnea se pune pe jar sau pe gratar. Intr-o oala se fierbe o cana cu apa, impreuna cu 4 lingurite de otet, 4 lingurite de ulei, sare si piper dupa gust, 2-3 catei de usturoi, un manunchi de frunze de fenicul tocat marunt, o lingurita de fulgi de boia iute – daca nu se doreste ca mancarea sa iasa iute, se poate folosi o lingurita de fulgi de boia dulce – (fulgii de boia sunt obtinuti din ardei iuti sau dulci, tocati marunt si uscati la soare), o frunza de dafin. Dupa ce s-a facut, carnea se pune in aceasta marinata si se continua fierberea, in mai multe clocote. Aceste fel de mancare se serveste cald, carnea fiind adusa la masa in sosul picant care s-a format, dar este la fel de gustos si dupa ce s-a racit.
Bomboane cu legume
Se curata o jumatate de kilogram din urmatoarele legume: dovleac, morcovi, sfecla rosie, dovlecei. Se pot folosi numai doua tipuri de legume sau chiar unul singur. Legumele curatate se fierb intr-un litru de apa in care s-a adaugat o cescuta de zahar. Se lasa sa se raceasca, se scot din vas si se zdrobesc bine sau se bat cu mixerul. Se adauga pentru aromatizare putin rom, esenta de vanilie, sucul de la o jumatate de lamaie. Se amesteca bine. Se ung degetele cu unt topit si se fac in podul palmei bilute mici, de forma unor bomboane, care se dau prin zahar tos si ciocolata, sau prin cacao, sau prin fulgi de cocos, dupa gust.
Mr. Baba
Venetienii l-au numit "Flagelul lui Allah", in vreme ce turcii i-au spus "Sabia lui Iisus". Piratii din Bosfor i-au zis "Baba" – ceea ce ar fi sa insemne "tata" sau "parinte", in vreme ce britanicii l-au numit "Leul de la Marea Neagra", iar regele Angliei i-a dat chiar titlul de "Sir". Astazi, e cunoscut drept "Mr. Baba" si, fiindca de numele temutului "lup de mare" sunt legate mai multe feluri de mancare din peste, ce putea fi mai nimerit decat o pescarie, amenajata, inedit, intr-o corabie esuata pe nisipul fin de la Varna!
In Jurnalul National, Jurnalul de bucatarie, 31 ianuarie 2007
O reteta traditionala. Ingredientele de care aveti nevoie pentru a pregati celebrele "sarmalute" specifice cetatii de la tarmul Marii Negre (cel de-al treilea mare oras al Bulgariei si cel mai mare port al tarii) sunt: o varza murata, fasole, rosii, ceapa, usturoi si condimente. Mai intai se fierbe o mana plina de fasole (careia i s-au adaugat putin ulei si condimente pentru savoare). Cand boabele de fasole s-au inmuiat, se pun intr-un bol unde se mixeaza cu o ceapa tocata, cativa catei de usturoi zdrobiti, doua sau trei rosii (ori doua linguri de pasta de tomate, iarna) si cateva frunze de menta. Se ia cate putin din aceasta compozitie si se umplu frunzele de varza murata (eventual, daca frunza este prea mare, se rupe in doua sau trei bucati), care se ruleaza apoi, asa cum obisnuim si noi cu sarmalele. Celebrele "sarmi de Varna" nu se pun insa la fiert! Se taie marunt o bucata de slanina de porc, care se topeste apoi intr-o cratita, iar sarmalutele se prajesc in untura rezultata. Acest fel de mancare se obisnuieste sa se asezoneze cu un sos obtinut din pasta de ardei (dulce sau picanta, dupa gust), cu muraturi sau cu legume proaspete (rosii, ardei, ceapa), fripte pe gratar sau taiate felii si prajite in aceeasi untura.
Ciorba de peste. Daca ai ajuns la Varna, pe malul marii, nu trebuie sa eziti sa folosesti doua cuvinte: "varitba" (care inseamna "ciorba") si "riba" (adica "peste"). Deci, ciorba de peste! Cum se prepara acest fel de mancare delicios? Pestele se curata (daca e mai mare se taie in bucati), se sareaza si se asezoneaza cu cimbru si felii de rosii si ardei. Se lasa asa cel putin o jumatate de ora, timp in care se taie fin un morcov, o ceapa, o telina mai mica, un pastarnac, care se fierb in apa cu sare. In supa aceasta se adauga pestele (si legumele de pe langa el) si, daca se doreste, unul sau doi ardei iuti. Se lasa la fiert 15-20 de minute. Se trage deoparte si se adauga leustean sau hrean ras. Se ia cu polonicul putina zeama in care se amesteca o lingura de faina, o cescuta de lapte si un ou batut, se mixeaza si se toarna in oala. Se acreste cu zeama de la o lamaie. Un secret local: inainte de a-l pregati (in orice chip), pestele poate fi tinut o jumatate de ora in lapte, acesta curatandu-l mai bine de toate impuritatile pe care pestele le-a adunat din apa in care a trait.
Secrete culinare. Nu stiu unde vor fi invatat bulgaroaicele marea arta a bucataritului! Cel mai probabil la scoala vietii. Oricum, ele au deslusit cateva secrete culinare, pe care le impartasesc fiicelor lor. De exemplu, nu toarna niciodata apa rece peste legume inainte de a le pune la fiert, ci numai apa calda. Dupa ce prajesc ardeii in ulei sau untura, ii presara cu sare si ii pun repede intr-un vas acoperit, pentru a-si pastra savoarea si a nu se inmuia prea tare. Ii stropesc apoi cu otet si ulei si le adauga sau nu (dupa gust) alte legume proaspete sau prajite.
Pui marinat
Puiul se dezoseaza si carnea se pune pe jar sau pe gratar. Intr-o oala se fierbe o cana cu apa, impreuna cu 4 lingurite de otet, 4 lingurite de ulei, sare si piper dupa gust, 2-3 catei de usturoi, un manunchi de frunze de fenicul tocat marunt, o lingurita de fulgi de boia iute – daca nu se doreste ca mancarea sa iasa iute, se poate folosi o lingurita de fulgi de boia dulce – (fulgii de boia sunt obtinuti din ardei iuti sau dulci, tocati marunt si uscati la soare), o frunza de dafin. Dupa ce s-a facut, carnea se pune in aceasta marinata si se continua fierberea, in mai multe clocote. Aceste fel de mancare se serveste cald, carnea fiind adusa la masa in sosul picant care s-a format, dar este la fel de gustos si dupa ce s-a racit.
Bomboane cu legume
Se curata o jumatate de kilogram din urmatoarele legume: dovleac, morcovi, sfecla rosie, dovlecei. Se pot folosi numai doua tipuri de legume sau chiar unul singur. Legumele curatate se fierb intr-un litru de apa in care s-a adaugat o cescuta de zahar. Se lasa sa se raceasca, se scot din vas si se zdrobesc bine sau se bat cu mixerul. Se adauga pentru aromatizare putin rom, esenta de vanilie, sucul de la o jumatate de lamaie. Se amesteca bine. Se ung degetele cu unt topit si se fac in podul palmei bilute mici, de forma unor bomboane, care se dau prin zahar tos si ciocolata, sau prin cacao, sau prin fulgi de cocos, dupa gust.
Mr. Baba
Venetienii l-au numit "Flagelul lui Allah", in vreme ce turcii i-au spus "Sabia lui Iisus". Piratii din Bosfor i-au zis "Baba" – ceea ce ar fi sa insemne "tata" sau "parinte", in vreme ce britanicii l-au numit "Leul de la Marea Neagra", iar regele Angliei i-a dat chiar titlul de "Sir". Astazi, e cunoscut drept "Mr. Baba" si, fiindca de numele temutului "lup de mare" sunt legate mai multe feluri de mancare din peste, ce putea fi mai nimerit decat o pescarie, amenajata, inedit, intr-o corabie esuata pe nisipul fin de la Varna!
In Jurnalul National, Jurnalul de bucatarie, 31 ianuarie 2007
Delicii bulgaresti
Bucataria traditionala bulgara este strans legata de ocupatiile specifice ale zonei – indeosebi de gradinarit, cultivarea cerealelor si cresterea animalelor. In trecut, se pregateau in toate zilele mancaruri bazate pe legume, cereale, lactate si branzeturi, in vreme ce bucatele cu carne se gateau numai duminica si in zilele de sarbatoare. In tinuturile din apropierea Marii Negre, ca si in zonele strabatute de rauri, se mai obisnuia a se gati peste. Azi, masa principala a bulgarului incepe cu o salata – "bulgareasca", bineinteles –, in care abunda legumele proaspete, si se continua cu o supa usoara, pregatita din spanac, dovlecei, gulii, fasole (verde sau uscata), linte, mazare sau ciuperci. Preparatul traditional cu carne este asa-numitul "ghiveci" unde, pe langa multe legume, este folosita carne de porc sau de miel. Preparatele pe baza de peste, oua sau cele de patiserie au adeseori si rol ritualic, unele fiind gatite pentru o sarbatoare anume, cum ar fi "bogovita" – de Craciun, "banita cu surprize" – de Anul Nou, scrumbia – de Bunavestire sau "kuzunak" (cozonacul) – de Pasti.
Tarator
Curatati si radeti fin 5-6 castraveti de marime potrivita si lasati-i la scurs. Diluati cu apa o jumatate de kilograme de iaurt – in proportie de 1 la 1 sau 1 la 2, dupa cat de gras este iaurtul. Puneti un praf de sare in iaurt, adaugati castravetii rasi si amestecati. Adaugati cateva nuci sfaramate. Acestea pot fi si date prin masina de tocat, dar iese mai gustos cand nucile sunt sfaramate cu sucitorul de placinte sau cu ajutorul unui borcan de sticla. Dupa gust, adaugati si usturoi tocat fin. Se pune in boluri de sticla sau in castroane de lut si se decoreaza cu fire de marar sau patrunjel verde.
Serbet alb
Se fierbe un litru de apa cu un kilogram de zahar, la foc moderat, adunand spuma care se formeaza deasupra. Cand lichidul ajunge sa aiba consistenta unui sirop, se indeparteaza de pe foc si se adauga sucul de la o jumatate de lamaie, o sticluta cu esenta de vanilie, dupa care se lasa sa se raceasca. Cand s-a mai racorit, incepem sa amestecam intr-o singura directie, cu o lingura de lemn, pana cand serbetul devine consistent si alb. Se varsa intr-un borcan si se lasa la loc racoros. Inainte de a fi servit, se mai amesteca bine o data si se asezoneaza cu nucsoara. In mod traditional, in unele zone ale Bulgariei se obisnuieste a se servi cafeaua alaturi de 2-3 lingurite de serbet alb si un pahar cu apa rece.
Vinete umplute cu legume
Este nevoie de 1,5 kg de vinete, 3-4 cartofi, 3-4 cepe, un catel de usturoi, 4-5 rosii, o cescuta de ulei, 200 g branza, 2-3 cani cu lapte, 4-5 oua, o lamaie, o legatura de patrunjel, sare. Se aleg vinete mai mici, care se spala, se usuca, se taie in doua (pe lat), se golesc de miez (partea cu seminte), se presara sare si se lasa la scurs, cu gura in jos, timp de aproximativ doua ore. Se calesc jumatatile de vinete in ulei (cu putina apa), se scot si in acelasi ulei se prajesc ceapa (tocata marunt), cartofii (taiati in cuburi foarte mici), 2-3 rosii (tocate marunt), miezul vinetelor (tocat). Se amesteca toate aceste ingrediente si se lasa pe foc sa se patrunda bine, apoi se lasa vasul sa se racoreasca. Cand compozitia s-a racit, se adauga branza (sfaramata cu o furculita) si se asezoneaza cu patrunjel si usturoi tocat. Se umplu vinetele cu aceasta compozitie si se asaza intr-un vas uns cu ulei. Se acopera totul cu rosii tocate (eventual se face cate un capacel pentru fiecare vanata, dintr-un fund de rosie). Se da la cuptor, la foc moderat, timp de 15-20 de minute. Ouale se bat, se adauga laptele si se mixeaza iarasi. Se toarna aceasta compozitie peste vinetele din tava si se da din nou la cuptor. Cand se servesc se asezoneaza cu felii de lamaie si, daca iti place gustul mai acrisor, chiar se stropesc cu zeama de lamaie.
Mis-mas
Este un fel de mancare prajita, obtinuta din ardei proaspeti si branza de vaci. In vestul Bulgariei, acest fel de mancare se numeste "pajenicika", in vreme ce in restul tarii este cunoscut drept "mesanita". Se curata 5-6 ardei mai mari si se taie in fasii, dupa care se pun la prajit in ulei fierbinte. Cand ardeii sunt gata prajiti, se adauga in tigaie una sau doua rosii taiate in felii subtiri, putina sare si putin busuioc, 300 grame de branza sfaramata (daca este sarata, se pune in prealabil la desarat) sau branza dulce de vaci. Se amesteca usor. Se sparge cate un ou pentru fiecare ardei folosit. Ouale se bat usor, dupa care se toarna peste mancarea din tigaie si se amesteca timp de cateva minute (nu prea mult, pentru ca preparatul sa ramana "legat"). Se presara patrunjel proaspat. Acest fel de mancare poate fi servit alaturi de 50 ml de brandy, un pahar cu vin alb sau un paharut cu ayran, bautura traditionala bulgareasca.
Pokreklo
Unul sau doua kilograme de carne de porc se curata, se spala, se portioneaza si se fierb in apa cu sare. Maruntaiele se fierb intr-un alt vas, apoi se taie in bucati potrivite si se adauga peste carne impreuna cu o lingura de untura si se condimenteaza bine cu menta, piper, paprika si sare, dupa gust. Toata compozitia se pune intr-un vas pentru copt si se lasa in cuptor, la foc moderat. Se poate folosi si numai o parte din cantitatea de carne, o jumatate sau chiar un sfert, astfel incat "sa nu dai prea multi bani pe vin", zice bulgarul.
In Jurnalul National, Jurnalul de bucatarie, 31 ianuarie 2007
Tarator
Curatati si radeti fin 5-6 castraveti de marime potrivita si lasati-i la scurs. Diluati cu apa o jumatate de kilograme de iaurt – in proportie de 1 la 1 sau 1 la 2, dupa cat de gras este iaurtul. Puneti un praf de sare in iaurt, adaugati castravetii rasi si amestecati. Adaugati cateva nuci sfaramate. Acestea pot fi si date prin masina de tocat, dar iese mai gustos cand nucile sunt sfaramate cu sucitorul de placinte sau cu ajutorul unui borcan de sticla. Dupa gust, adaugati si usturoi tocat fin. Se pune in boluri de sticla sau in castroane de lut si se decoreaza cu fire de marar sau patrunjel verde.
Serbet alb
Se fierbe un litru de apa cu un kilogram de zahar, la foc moderat, adunand spuma care se formeaza deasupra. Cand lichidul ajunge sa aiba consistenta unui sirop, se indeparteaza de pe foc si se adauga sucul de la o jumatate de lamaie, o sticluta cu esenta de vanilie, dupa care se lasa sa se raceasca. Cand s-a mai racorit, incepem sa amestecam intr-o singura directie, cu o lingura de lemn, pana cand serbetul devine consistent si alb. Se varsa intr-un borcan si se lasa la loc racoros. Inainte de a fi servit, se mai amesteca bine o data si se asezoneaza cu nucsoara. In mod traditional, in unele zone ale Bulgariei se obisnuieste a se servi cafeaua alaturi de 2-3 lingurite de serbet alb si un pahar cu apa rece.
Vinete umplute cu legume
Este nevoie de 1,5 kg de vinete, 3-4 cartofi, 3-4 cepe, un catel de usturoi, 4-5 rosii, o cescuta de ulei, 200 g branza, 2-3 cani cu lapte, 4-5 oua, o lamaie, o legatura de patrunjel, sare. Se aleg vinete mai mici, care se spala, se usuca, se taie in doua (pe lat), se golesc de miez (partea cu seminte), se presara sare si se lasa la scurs, cu gura in jos, timp de aproximativ doua ore. Se calesc jumatatile de vinete in ulei (cu putina apa), se scot si in acelasi ulei se prajesc ceapa (tocata marunt), cartofii (taiati in cuburi foarte mici), 2-3 rosii (tocate marunt), miezul vinetelor (tocat). Se amesteca toate aceste ingrediente si se lasa pe foc sa se patrunda bine, apoi se lasa vasul sa se racoreasca. Cand compozitia s-a racit, se adauga branza (sfaramata cu o furculita) si se asezoneaza cu patrunjel si usturoi tocat. Se umplu vinetele cu aceasta compozitie si se asaza intr-un vas uns cu ulei. Se acopera totul cu rosii tocate (eventual se face cate un capacel pentru fiecare vanata, dintr-un fund de rosie). Se da la cuptor, la foc moderat, timp de 15-20 de minute. Ouale se bat, se adauga laptele si se mixeaza iarasi. Se toarna aceasta compozitie peste vinetele din tava si se da din nou la cuptor. Cand se servesc se asezoneaza cu felii de lamaie si, daca iti place gustul mai acrisor, chiar se stropesc cu zeama de lamaie.
Mis-mas
Este un fel de mancare prajita, obtinuta din ardei proaspeti si branza de vaci. In vestul Bulgariei, acest fel de mancare se numeste "pajenicika", in vreme ce in restul tarii este cunoscut drept "mesanita". Se curata 5-6 ardei mai mari si se taie in fasii, dupa care se pun la prajit in ulei fierbinte. Cand ardeii sunt gata prajiti, se adauga in tigaie una sau doua rosii taiate in felii subtiri, putina sare si putin busuioc, 300 grame de branza sfaramata (daca este sarata, se pune in prealabil la desarat) sau branza dulce de vaci. Se amesteca usor. Se sparge cate un ou pentru fiecare ardei folosit. Ouale se bat usor, dupa care se toarna peste mancarea din tigaie si se amesteca timp de cateva minute (nu prea mult, pentru ca preparatul sa ramana "legat"). Se presara patrunjel proaspat. Acest fel de mancare poate fi servit alaturi de 50 ml de brandy, un pahar cu vin alb sau un paharut cu ayran, bautura traditionala bulgareasca.
Pokreklo
Unul sau doua kilograme de carne de porc se curata, se spala, se portioneaza si se fierb in apa cu sare. Maruntaiele se fierb intr-un alt vas, apoi se taie in bucati potrivite si se adauga peste carne impreuna cu o lingura de untura si se condimenteaza bine cu menta, piper, paprika si sare, dupa gust. Toata compozitia se pune intr-un vas pentru copt si se lasa in cuptor, la foc moderat. Se poate folosi si numai o parte din cantitatea de carne, o jumatate sau chiar un sfert, astfel incat "sa nu dai prea multi bani pe vin", zice bulgarul.
In Jurnalul National, Jurnalul de bucatarie, 31 ianuarie 2007
Delicii bulgaresti
Bucataria traditionala bulgara este strans legata de ocupatiile specifice ale zonei – indeosebi de gradinarit, cultivarea cerealelor si cresterea animalelor. In trecut, se pregateau in toate zilele mancaruri bazate pe legume, cereale, lactate si branzeturi, in vreme ce bucatele cu carne se gateau numai duminica si in zilele de sarbatoare. In tinuturile din apropierea Marii Negre, ca si in zonele strabatute de rauri, se mai obisnuia a se gati peste. Azi, masa principala a bulgarului incepe cu o salata – "bulgareasca", bineinteles –, in care abunda legumele proaspete, si se continua cu o supa usoara, pregatita din spanac, dovlecei, gulii, fasole (verde sau uscata), linte, mazare sau ciuperci. Preparatul traditional cu carne este asa-numitul "ghiveci" unde, pe langa multe legume, este folosita carne de porc sau de miel. Preparatele pe baza de peste, oua sau cele de patiserie au adeseori si rol ritualic, unele fiind gatite pentru o sarbatoare anume, cum ar fi "bogovita" – de Craciun, "banita cu surprize" – de Anul Nou, scrumbia – de Bunavestire sau "kuzunak" (cozonacul) – de Pasti.
Tarator
Curatati si radeti fin 5-6 castraveti de marime potrivita si lasati-i la scurs. Diluati cu apa o jumatate de kilograme de iaurt – in proportie de 1 la 1 sau 1 la 2, dupa cat de gras este iaurtul. Puneti un praf de sare in iaurt, adaugati castravetii rasi si amestecati. Adaugati cateva nuci sfaramate. Acestea pot fi si date prin masina de tocat, dar iese mai gustos cand nucile sunt sfaramate cu sucitorul de placinte sau cu ajutorul unui borcan de sticla. Dupa gust, adaugati si usturoi tocat fin. Se pune in boluri de sticla sau in castroane de lut si se decoreaza cu fire de marar sau patrunjel verde.
Serbet alb
Se fierbe un litru de apa cu un kilogram de zahar, la foc moderat, adunand spuma care se formeaza deasupra. Cand lichidul ajunge sa aiba consistenta unui sirop, se indeparteaza de pe foc si se adauga sucul de la o jumatate de lamaie, o sticluta cu esenta de vanilie, dupa care se lasa sa se raceasca. Cand s-a mai racorit, incepem sa amestecam intr-o singura directie, cu o lingura de lemn, pana cand serbetul devine consistent si alb. Se varsa intr-un borcan si se lasa la loc racoros. Inainte de a fi servit, se mai amesteca bine o data si se asezoneaza cu nucsoara. In mod traditional, in unele zone ale Bulgariei se obisnuieste a se servi cafeaua alaturi de 2-3 lingurite de serbet alb si un pahar cu apa rece.
Vinete umplute cu legume
Este nevoie de 1,5 kg de vinete, 3-4 cartofi, 3-4 cepe, un catel de usturoi, 4-5 rosii, o cescuta de ulei, 200 g branza, 2-3 cani cu lapte, 4-5 oua, o lamaie, o legatura de patrunjel, sare. Se aleg vinete mai mici, care se spala, se usuca, se taie in doua (pe lat), se golesc de miez (partea cu seminte), se presara sare si se lasa la scurs, cu gura in jos, timp de aproximativ doua ore. Se calesc jumatatile de vinete in ulei (cu putina apa), se scot si in acelasi ulei se prajesc ceapa (tocata marunt), cartofii (taiati in cuburi foarte mici), 2-3 rosii (tocate marunt), miezul vinetelor (tocat). Se amesteca toate aceste ingrediente si se lasa pe foc sa se patrunda bine, apoi se lasa vasul sa se racoreasca. Cand compozitia s-a racit, se adauga branza (sfaramata cu o furculita) si se asezoneaza cu patrunjel si usturoi tocat. Se umplu vinetele cu aceasta compozitie si se asaza intr-un vas uns cu ulei. Se acopera totul cu rosii tocate (eventual se face cate un capacel pentru fiecare vanata, dintr-un fund de rosie). Se da la cuptor, la foc moderat, timp de 15-20 de minute. Ouale se bat, se adauga laptele si se mixeaza iarasi. Se toarna aceasta compozitie peste vinetele din tava si se da din nou la cuptor. Cand se servesc se asezoneaza cu felii de lamaie si, daca iti place gustul mai acrisor, chiar se stropesc cu zeama de lamaie.
Mis-mas
Este un fel de mancare prajita, obtinuta din ardei proaspeti si branza de vaci. In vestul Bulgariei, acest fel de mancare se numeste "pajenicika", in vreme ce in restul tarii este cunoscut drept "mesanita". Se curata 5-6 ardei mai mari si se taie in fasii, dupa care se pun la prajit in ulei fierbinte. Cand ardeii sunt gata prajiti, se adauga in tigaie una sau doua rosii taiate in felii subtiri, putina sare si putin busuioc, 300 grame de branza sfaramata (daca este sarata, se pune in prealabil la desarat) sau branza dulce de vaci. Se amesteca usor. Se sparge cate un ou pentru fiecare ardei folosit. Ouale se bat usor, dupa care se toarna peste mancarea din tigaie si se amesteca timp de cateva minute (nu prea mult, pentru ca preparatul sa ramana "legat"). Se presara patrunjel proaspat. Acest fel de mancare poate fi servit alaturi de 50 ml de brandy, un pahar cu vin alb sau un paharut cu ayran, bautura traditionala bulgareasca.
Pokreklo
Unul sau doua kilograme de carne de porc se curata, se spala, se portioneaza si se fierb in apa cu sare. Maruntaiele se fierb intr-un alt vas, apoi se taie in bucati potrivite si se adauga peste carne impreuna cu o lingura de untura si se condimenteaza bine cu menta, piper, paprika si sare, dupa gust. Toata compozitia se pune intr-un vas pentru copt si se lasa in cuptor, la foc moderat. Se poate folosi si numai o parte din cantitatea de carne, o jumatate sau chiar un sfert, astfel incat "sa nu dai prea multi bani pe vin", zice bulgarul.
(scris impreuna cu Ramona Alina Anghel)
Tarator
Curatati si radeti fin 5-6 castraveti de marime potrivita si lasati-i la scurs. Diluati cu apa o jumatate de kilograme de iaurt – in proportie de 1 la 1 sau 1 la 2, dupa cat de gras este iaurtul. Puneti un praf de sare in iaurt, adaugati castravetii rasi si amestecati. Adaugati cateva nuci sfaramate. Acestea pot fi si date prin masina de tocat, dar iese mai gustos cand nucile sunt sfaramate cu sucitorul de placinte sau cu ajutorul unui borcan de sticla. Dupa gust, adaugati si usturoi tocat fin. Se pune in boluri de sticla sau in castroane de lut si se decoreaza cu fire de marar sau patrunjel verde.
Serbet alb
Se fierbe un litru de apa cu un kilogram de zahar, la foc moderat, adunand spuma care se formeaza deasupra. Cand lichidul ajunge sa aiba consistenta unui sirop, se indeparteaza de pe foc si se adauga sucul de la o jumatate de lamaie, o sticluta cu esenta de vanilie, dupa care se lasa sa se raceasca. Cand s-a mai racorit, incepem sa amestecam intr-o singura directie, cu o lingura de lemn, pana cand serbetul devine consistent si alb. Se varsa intr-un borcan si se lasa la loc racoros. Inainte de a fi servit, se mai amesteca bine o data si se asezoneaza cu nucsoara. In mod traditional, in unele zone ale Bulgariei se obisnuieste a se servi cafeaua alaturi de 2-3 lingurite de serbet alb si un pahar cu apa rece.
Vinete umplute cu legume
Este nevoie de 1,5 kg de vinete, 3-4 cartofi, 3-4 cepe, un catel de usturoi, 4-5 rosii, o cescuta de ulei, 200 g branza, 2-3 cani cu lapte, 4-5 oua, o lamaie, o legatura de patrunjel, sare. Se aleg vinete mai mici, care se spala, se usuca, se taie in doua (pe lat), se golesc de miez (partea cu seminte), se presara sare si se lasa la scurs, cu gura in jos, timp de aproximativ doua ore. Se calesc jumatatile de vinete in ulei (cu putina apa), se scot si in acelasi ulei se prajesc ceapa (tocata marunt), cartofii (taiati in cuburi foarte mici), 2-3 rosii (tocate marunt), miezul vinetelor (tocat). Se amesteca toate aceste ingrediente si se lasa pe foc sa se patrunda bine, apoi se lasa vasul sa se racoreasca. Cand compozitia s-a racit, se adauga branza (sfaramata cu o furculita) si se asezoneaza cu patrunjel si usturoi tocat. Se umplu vinetele cu aceasta compozitie si se asaza intr-un vas uns cu ulei. Se acopera totul cu rosii tocate (eventual se face cate un capacel pentru fiecare vanata, dintr-un fund de rosie). Se da la cuptor, la foc moderat, timp de 15-20 de minute. Ouale se bat, se adauga laptele si se mixeaza iarasi. Se toarna aceasta compozitie peste vinetele din tava si se da din nou la cuptor. Cand se servesc se asezoneaza cu felii de lamaie si, daca iti place gustul mai acrisor, chiar se stropesc cu zeama de lamaie.
Mis-mas
Este un fel de mancare prajita, obtinuta din ardei proaspeti si branza de vaci. In vestul Bulgariei, acest fel de mancare se numeste "pajenicika", in vreme ce in restul tarii este cunoscut drept "mesanita". Se curata 5-6 ardei mai mari si se taie in fasii, dupa care se pun la prajit in ulei fierbinte. Cand ardeii sunt gata prajiti, se adauga in tigaie una sau doua rosii taiate in felii subtiri, putina sare si putin busuioc, 300 grame de branza sfaramata (daca este sarata, se pune in prealabil la desarat) sau branza dulce de vaci. Se amesteca usor. Se sparge cate un ou pentru fiecare ardei folosit. Ouale se bat usor, dupa care se toarna peste mancarea din tigaie si se amesteca timp de cateva minute (nu prea mult, pentru ca preparatul sa ramana "legat"). Se presara patrunjel proaspat. Acest fel de mancare poate fi servit alaturi de 50 ml de brandy, un pahar cu vin alb sau un paharut cu ayran, bautura traditionala bulgareasca.
Pokreklo
Unul sau doua kilograme de carne de porc se curata, se spala, se portioneaza si se fierb in apa cu sare. Maruntaiele se fierb intr-un alt vas, apoi se taie in bucati potrivite si se adauga peste carne impreuna cu o lingura de untura si se condimenteaza bine cu menta, piper, paprika si sare, dupa gust. Toata compozitia se pune intr-un vas pentru copt si se lasa in cuptor, la foc moderat. Se poate folosi si numai o parte din cantitatea de carne, o jumatate sau chiar un sfert, astfel incat "sa nu dai prea multi bani pe vin", zice bulgarul.
(scris impreuna cu Ramona Alina Anghel)
La sud de Dunare
Va propun astazi o incursiune culinara la sud de Dunare. In "Europa gurmanda" de langa noi. O calatorie pe teritoriul bogat in gusturi, arome si savori al gastronomiei bulgare. De la "sopska" (traditionala salata sofiota care a cucerit lumea) pana la "varitba" (ciorba autohtona, "cu de toate"); de la "tarator" (cu iaurt, castraveti, usturoi si nuci) pana la celebrele "sarmi de Varna"; de la "ghiveciul" bulgaresc, bogat in legume (cu sau fara carne) pana la "banita", "tikvenik", "mlecinik" si alte gustoase preparate ale patiseriei de la sud de Dunare – cateva dintre secretele culinare ale Bulgariei va sunt oferite in editia de astazi a Jurnalului de bucatarie. Puteti sa incercati sa le gatiti in propria bucatarie sau, daca va face placere, sa le degustati chiar in patria lor. Oricum ati decide, noi va dorim "Pofta buna"!
In Jurnalul national, Jurnalul de bucatarie, 31 ianuarie 2007
In Jurnalul national, Jurnalul de bucatarie, 31 ianuarie 2007
Reţeta de suflet
In veacul al X-lea, calatorul arab Fadlana consemna in notele sale de calatorie ca bulgarii aveau pe masa lor tot felul de bucate delicioase – dintre care nu lipseau painea, laptele, carnea, ceapa (care se servea aproape la orice fel de mancare) – si bauturi tari. Tarul bulgar insusi l-a servit cu carne prajita si un fel de bautura obtinuta din miere numita "sidgiu". La vremea aceea, Taratul Bulgar imbratisase deja religia ortodoxa, reprezenta un ax politic european important si lupta cu Bizantul pentru suprematia in Balcani (va castiga Bizantul, la 1018). Nu mi-am propus sa tin insa o lectie de istorie. Ci doar sa consemnez vechimea unora dintre felurile de mancare bulgaresti, care folosesc si astazi aceleasi ingrediente de baza consemnate de Fadlana. Am ales pentru domniile voastre reteta de "mlecinik", care se pregateste din foi de placinta (deci faina si apa), unt, lapte, oua si zahar (sau miere), asezonata cu fructe si miere. Pentru a o prepara, ungeti o tava cu unt topit si asezati in ea jumatate de pachet de foi de placinta din comert (un pachet are 400 g), avand grija sa ungeti fiecare foaie cu unt topit. Cu un cutit taiati foile din tava in patrate sau alte figuri geometrice, dupa inspiratie. Stropiti cu mult unt deasupra si introduceti in cuptor. Coaceti pana cand foile devin aurii. Lasati foile sa se raceasca si turnati deasupra o compozitie obtinuta din doua-trei oua, o cana cu lapte, doua-trei linguri de zahar (sau de miere) si arome, dupa gust. Dati din nou la cuptor si coaceti pana cand placinta prinde o crusta frumoasa, aurie. Curatati doua-trei mere, taiati-le felii subtiri, stropiti-le cu doua-trei linguri de zeama de lamaie, adaugati cateva nuci sfaramate si trei-patru linguri de miere si serviti aceasta compozitie impreuna cu mlecinik. Placinta se mai poate servi cu lapte cald sau cu ceai, dar traditional este sa se manance cu fructe si miere.
In Jurnalul National, Jurnalul de bucatarie, 31 ianuarie 2007
In Jurnalul National, Jurnalul de bucatarie, 31 ianuarie 2007
Balcic, o poveste de iarna
Doi ani de rascruce: 1940 – anul cand am pierdut Balcicul; 2007 – anul regasirii.
Prima zi a anului 1940. Ora "zero". S-ar fi cuvenit sa fie clipa de inceput a unui nou an incarcat de emotii pozitive. Totusi, aici, in piata Primariei din Balcic, se consumau altfel de emotii. Locuitorii orasului – bulgari, romani, turci… – se adunasera nu pentru a ciocni cupele de sampanie, ci pentru a-si lua ramas-bun. "In acea noapte de Anul Nou s-a intamplat ceva neasteptat" – ne povesteste Balcica Maciuca, fiica ultimului primar roman din Balcic, Octavian Mosescu. "Stiau cu totii ca pana toamna romanii vor trebui sa isi ia lucrurile si sa lase in urma casele pe care le ridicasera la Balcic. Pare sa fi fost un acord tacit: noaptea aceea de Anul Nou era noaptea de «ramas-bun». Acolo, in piata primariei, cei care urmau sa ramana i-au imbratisat pe cei care urmau sa plece, in semn de incurajare. I-au multumit tatei pentru perioada in care le-a fost primar. I-au aratat ca au inteles zbaterea lui de a face din Balcic un oras special, un «oras al luminilor»".
BALCICUL SI BALCICA. "Orasul Alb", "Orasul Visatorilor", "Orasul Pictorilor" avea sa ramana in urma si, pentru cei mai multi, numai fotografiile, panzele artistilor si filmul memoriei vor continua sa ii pastreze contururile stiute. Dealul de calcar stralucind ca argintul in lumina soarelui. "Cerno More", Bulevardul Marii Negre, care te aducea, serpuitor, de la poarta de intrare a orasului, dinspre campie pana la tarmuri. Apa Marii Negre – trandifirie in lumina zorilor, verde cum e smaragdul peste zi, grea, de bronz, in amurg… Rapa dincolo de care se ridicau casutele pitoresti din cartierul tatarasc. Casele noi, dinspre apa, cu gradini in trepte, smochini si migdali. Fantanile care te imbiau cu apa lor dulce, neasemuit de dulce, la fiecare colt de strada… Si, nu mai putin, misteriosul castel al Reginei Maria, Tenha Juvah, "Cuibul Singuratic" – cu legendele si secretele lui adapostite intr-un labirint de gradini. Toate aveau sa ramana in urma. Iar constiinta ca acest lucru este imuabil, inevitabil, a aparut in acea noapte de 1 ianuarie a anului 1940. "Sunt 66 de ani de cand am parasit Balcicul, orasul copilariei mele, orasul care mi-a dat nume", ne spune doamna Balcica, atunci cand intrebam despre iernile de la Balcic. "Acum imi dau seama ca niciodata, de cand am plecat, in ceea ce am gandit, am spus, am visat despre Balcic, nu au existat imagini ale orasului, iarna. Toti anii acestia mi-am amintit doar Balcicul verii, plin de culoare, de lumina. Am cautat in amintire imaginile de iarna. O data, cand eram foarte mica,l-am intrebat pe tata «ce este aceea zapada?» si tata m-a dus pe Valea Prahovei, ca sa vad si sa inteleg. Pe vremea copilariei mele nu ningea. Doar din cand in cand fulguia si, uneori, era atat de frig, incat marea ingheta langa tarm. Pictorii nu au pictat marea inghetata. Eu am insa acasa un tablou neverosimil, al lui Kimon Longhi. Un Balcic intunecat, plumburiu. Tarmul, vazut din larg, sub nouri vinetii. Banuiesc ca ar fi putut fi pictat iarna. Dar cine mai stie cu adevarat?" Imi amintesc ca Sirato are, de asemeni, trei tablouri cu Balcicul in furtuna. Tonuri de plumb, neverosimile pentru "Orasul Luminii si al Culorilor".
"Am fost un copil fericit: sarbatoream Craciunul «pe nou» in decembrie, la Ramnicul Sarat, la parintii tatalui meu, iar pe 7 ianuarie aveam un alt Craciun, «pe vechi», la Balcic, in familia mamei, care era bulgaroaica. De Anul Nou eram intotdeauna in oras cu familia si cu cei care locuiau permanent in Balcic. Romanii – pictorii, scriitorii, muzicienii, politicienii –, cei mai multi, erau doar oaspetii verii. Ei erau precum pasarile migratoare. Veneau primavara si plecau toamna. Nu au stiut ce gust si ce parfumuri are iarna la Balcic. Nici Regina Maria, nici altcineva din Casa Regala nu a facut vreodata sarbatorile de iarna la Balcic"…
FIEFUL REGINEI MARIA. Cautam, totusi, impreuna cu colegii nostri, marturii ale trecerii Reginei Maria pe la castelul sau, in fapt de iarna. Indiciile sunt nesigure. Intr-un caiet pastrat la Directia Arhivelor Nationale Istorice Centrale exista o fotografie infatisandu-le pe regina si fiica sa, Principesa Ileana, intr-o promenada, pe tarmul Balcicului. Pare sa fi fost foarte rece: cele doua sunt gros imbracate. O alta imagine: pontonul de la Castel, cu valuri inalte, inghetate. In fine, o fotografie pe care am folosit-o si noi in aceste pagini: cascada, inghetata. O punem fata in fata cu imaginea aceleiasi cascade, pe 1 ianuarie 2007. Imaginea noua pare sa fie facuta in oricare alt anotimp, numai iarna nu. Da, sunt semne ca pe la castel s-a trecut, candva, si in anotimpul rece. Cu siguranta insa a fost mai degraba o toana regala. Balcicul si domeniul castelului, amenajat pe Valea Acbunarului, raman si pentru Regina Maria – ca si pentru majoritatea romanilor care si-a ridicat casele aici – o dulce si blanda poveste de vara. Imaginea clasica a reginei este aceasta: o femeie frumoasa, intr-o gradina de crini cu parfumul greu, intens, priveste indelung spre mare…
TIMPUL REGASIRII. Nu ne-am propus, in aceste randuri, sa trecem din nou in revista lucrurile deja stiute despre istoria romaneasca a Balcicului. Datele istorice se topesc in emotii. Bulgari care au ramas in Balcic, copii ai romanilor care au plecat… Fiecare dintre ei are o poveste de rostit. Noi ascultam atent. Anna Koleva, cea care a reamenajat crama de la Vila Printului Nicolae – "Queen Winery House" – ne povesteste o intamplare: "Acum cateva luni a trecut pe aici o doamna in varsta de aproape 80 de ani. Romanca. Spunea ca mama ei a fost una dintre doamnele de onoare ale Reginei Maria si ca, adeseori, venea aici. Copila fiind, fusese si ea la Balcic, in verile lungi si luminoase. S-a intors dupa mai bine de 60 de ani sa regaseasca locul copilariei, casa in care locuisera parintii sai, pe Valea Acbunarului. A cerut sprijin la Primaria din Balcic, dar nu au reusit sa-i spuna exact care este casa aceea. Am mers cu ea prin vechiul cartier romanesc. Spera sa recunoasca un zid, o fereastra, o poarta. Dar amintirile erau invalmasite. S-a intors la castel si, cu ochii in lacrimi, ne-a spus ca e fericita ca a ajuns, macar, din nou in aceste locuri demult pierdute".
Turcul Sekir, mai vechiul nostru prieten, ne spune cat de mult se bucura atunci cand aude vorbindu-se romaneste. "E plin orasul de vorbe romanesti, ca pe vremea Sultanei…" La 80 de ani impliniti, isi aduce aminte de zilele in care Regina Maria – Sultana, cum i se spunea aici – trecea "rapa", pana in "mahalaua" turceasca: "Cumpara de la un copil turc o «tabla» cu bezele si ni le aducea noua. Ne mangaia pe crestet. Noi incercam din rasputeri sa ajungem langa ea, sa atingem, macar, vesmantul ei alb…" Sekir vorbeste romaneste. Bine. "Am invatat pana in clasa a patra gimnaziala (clasa opta – n.n.) la scoala romaneasca." Isi aduce aminte de revelionul din 1940. "Multa lume plangea. Noi, copiii, am inteles mai tarziu de ce erau parintii nostri atat de tristi. Sultana si primarul Mosescu au facut mult bine orasului".
EUROREVELION LA BALCIC. In 1940, peste 2.500 de romani si-au parasit casele din Balcic. Orasul a iesit din scurta perioada de administratie romaneasca purtand aura dubla a artei si a prezentei Reginei Maria – suverana il numise undeva, in memoriile ei, "Sfantul Balcic", aureolatul. Istoriile s-au scris, s-au retusat, s-au rescris. Nu e nici timpul nici locul pentru controverse. In 1940 au parasit Balcicul 2.500 de romani. Intr-o singura noapte, aici, au intrat in anul 2007, impreuna cu bulgarii, aproximativ 1.000 de romani. Cifrele sunt neoficiale, dar plauzibile. Aproape fiecare restaurant mai rasarit din oras a organizat in noaptea cea mare a Eurorevelionului petreceri pentru grupuri de romani. La restaurantul Hotelului "Elit", nu departe de Castel, au fost peste 100 de romani si cateva zeci de bulgari. La "Kavatite", restaurantul de pe plaja care "imbratiseaza" trunchiul unui plop alb, doar in sala mica au fost 40 de romani – nu mai punem la socoteala celelalte trei sali, si ele arhipline. La fel, la "Lotos", la "Roma", la "Regina Maria"… Da, ati citit bine. "Regina Maria". Scris pe romaneste, cu litere latine. Usa masiva, de lemn, sculptata, aminteste de cele de la Cotroceni. La subsol, decorul e simplu si incearca sa sugereze ceva din atmosfera romaneasca. O fotografie marita a "Cuibului singuratic" domina pe unul dintre pereti. Irina, patroana restaurantului, este bulgaroaica. Anul 1940 este prezent si in povestea ei. "Bunica mea se numea tot Irina. S-a nascut intr-o familie de bulgari, din nordul Dobrogei. La 30 de ani, in 1940, a venit la Balcic, ca urmare a schimbului de populatii. A primit cheile unei case locuita pana atunci de o familie romaneasca. Suntem legati cu fire nevazute de romani. De aceea, am arborat deasupra restaurantului cele trei steaguri: al Bulgariei, al Romaniei, al Uniuniii Europene."
Pentru romanii care au ales sa petreaca revelionul la "Regina Maria", Irina a pregatit un meniu cu bucate bugaresti si romanesti, incheiat cu "banitsa (placinta cu branza) cu surprize". "Surprizele" sunt ravase cu predictii, dar si bani sau muguri de alun. Despre masa de Revelion, cei mai multi romani au fost de parere ca a fost indestulatoare, gustoasa, chiar daca nu foarte variata, ca propunere gastronomica. Pe de alta parte, insa, gazdele bulgare au avut delicatetea (si simtul scut al comertului) de a oferi meniuri scrise pe romaneste. Majoritatea romanilor a apreciat ca pe un gest de curtoazie si faptul ca in restaurante s-a cantat multa muzica romaneasca: muzica populara si lautareasca, muzica usoara, dar si romante interbelice, pentru a aminti anii de glorie ai Balcicului din deceniile trei-patru. La miezul noptii, insa, muzica si dansul s-au oprit, pentru a lasa loc acordurilor Imnului Europei. Imnul a tinut loc de "Multi ani traiasca!". Romanii s-au imbratisat cu bulgarii, intr-un gest menit sa alunge orice confuzii. Asa cum au remarcat romanii care s-au intors in zilele urmatoare acasa, prin Vama Veche (Punct Comun de Trecere a Frontierei, roman si bulgar), devenisem "cetateni europeni".
Vinurile dedicate Casei Regale a Romaniei
Pentru romanul care viziteaza Castelul Reginei Maria de la Balcic – "Dvoreta" – si Gradina Botanica, Vila Printului Nicolae intra intr-un traseu obligatoriu. Si asta pentru ca de cativa ani acolo o tanara bulgaroaica, Anna Koleva, incearca sa reinvie traditia cramelor Casei Regale. "Queen Winery House" a pregatit pentru anul 2007 si o serie de vinuri dedicate familiei regale. Sunt deja pe piata patru sortimente de vin – dintre care trei vinuri dulci, licoroase, si unul demidulce – care poarta nume precum: "Missi", "Ducessa", "Regina", "Ileana" (scris "Elleanna", numele bulgaresc, cu grafie latina). Cel de-al cincilea sortiment – un vin sec, barbatesc – inca nu are nume. "Ma voi orienta catre o personalitate masculina din familia regala, deoarece vinul sec are un caracter masculin". Specific acestor vinuri este ca ele respecta tehnologiile locale de productie, asa cum se proceda si pe timpul regelui Ferdinand, apoi al lui Carol al II-lea. "Vinul se prelucra din strugurii culesi de pe podgoria Casei Regale. Desi imbutelierea se facea manual, vinurile erau deosebit de apreciate", ne mai spune Anna, ridicand un pahar de sampanie pentru romani, pe care ii numeste: "prietenii mei de suflet"!
"In Balcic puteai patrunde urmand cateva drumuri: unul te aducea din Valea Batovei, de la Ecrene si Teke; un altul, de la Cavarna, dar cel mai spectaculos era cel care venea de la Bazargic, strabatand campia, fiindca orasul iti aparea brusc, fara nici o trecere, din intinderea ca o terasa coborand prapastios spre mare. Acest spectacol unic, pe care nimeni nu-l banuia, iti dadea sentimentul de coborare din Rai"
Balcica Maciuca
Revelion european, in cautarea istoriei
Printre cei care au intampinat anul 2007 la Balcic s-a aflat si familia Hossu. El, Iuliu Hossu, octogenar, este nepot dupa tata si fin de botez al celui care a fost episcop al Bisericii Greco-Catolice din Romania, ulterior cardinalul Iuliu Hossu. "In 1940, cand a fost ocupat Ardealul de Nord, prin Diktatul de la Viena, aveam 13 ani. Am ramas cu familia mea la Cluj pana in 1943, cand a fost, totusi, nevoie sa ne refugiem la Bucuresti." A ales sa petreaca Revelionul 2007 la Balcic din doua motive: "Pe de o parte, pentru ca inteleg, intr-un fel, ceea ce s-a intamplat cu romanii care au parasit cele doua judete din Bulgaria in 1940, caci si noi am trecut prin asta cand am parasit Ardealul. Pe de alta parte, pentru ca, acum 40 de ani, cand ni s-a permis sa facem prima iesire peste granita, am venit in Bulgaria, la Balcic". Ce mesaj are pentru romani? "Sa viziteze Balcicul, un oras cu traditii romanesti. Sa caute o apropiere intre popoare si etnii care altadata s-au dusmanit. Sa nu uite ca sunt romani, dar si europeni."
In Jurnalul National, 7 ianuarie 2007
Prima zi a anului 1940. Ora "zero". S-ar fi cuvenit sa fie clipa de inceput a unui nou an incarcat de emotii pozitive. Totusi, aici, in piata Primariei din Balcic, se consumau altfel de emotii. Locuitorii orasului – bulgari, romani, turci… – se adunasera nu pentru a ciocni cupele de sampanie, ci pentru a-si lua ramas-bun. "In acea noapte de Anul Nou s-a intamplat ceva neasteptat" – ne povesteste Balcica Maciuca, fiica ultimului primar roman din Balcic, Octavian Mosescu. "Stiau cu totii ca pana toamna romanii vor trebui sa isi ia lucrurile si sa lase in urma casele pe care le ridicasera la Balcic. Pare sa fi fost un acord tacit: noaptea aceea de Anul Nou era noaptea de «ramas-bun». Acolo, in piata primariei, cei care urmau sa ramana i-au imbratisat pe cei care urmau sa plece, in semn de incurajare. I-au multumit tatei pentru perioada in care le-a fost primar. I-au aratat ca au inteles zbaterea lui de a face din Balcic un oras special, un «oras al luminilor»".
BALCICUL SI BALCICA. "Orasul Alb", "Orasul Visatorilor", "Orasul Pictorilor" avea sa ramana in urma si, pentru cei mai multi, numai fotografiile, panzele artistilor si filmul memoriei vor continua sa ii pastreze contururile stiute. Dealul de calcar stralucind ca argintul in lumina soarelui. "Cerno More", Bulevardul Marii Negre, care te aducea, serpuitor, de la poarta de intrare a orasului, dinspre campie pana la tarmuri. Apa Marii Negre – trandifirie in lumina zorilor, verde cum e smaragdul peste zi, grea, de bronz, in amurg… Rapa dincolo de care se ridicau casutele pitoresti din cartierul tatarasc. Casele noi, dinspre apa, cu gradini in trepte, smochini si migdali. Fantanile care te imbiau cu apa lor dulce, neasemuit de dulce, la fiecare colt de strada… Si, nu mai putin, misteriosul castel al Reginei Maria, Tenha Juvah, "Cuibul Singuratic" – cu legendele si secretele lui adapostite intr-un labirint de gradini. Toate aveau sa ramana in urma. Iar constiinta ca acest lucru este imuabil, inevitabil, a aparut in acea noapte de 1 ianuarie a anului 1940. "Sunt 66 de ani de cand am parasit Balcicul, orasul copilariei mele, orasul care mi-a dat nume", ne spune doamna Balcica, atunci cand intrebam despre iernile de la Balcic. "Acum imi dau seama ca niciodata, de cand am plecat, in ceea ce am gandit, am spus, am visat despre Balcic, nu au existat imagini ale orasului, iarna. Toti anii acestia mi-am amintit doar Balcicul verii, plin de culoare, de lumina. Am cautat in amintire imaginile de iarna. O data, cand eram foarte mica,l-am intrebat pe tata «ce este aceea zapada?» si tata m-a dus pe Valea Prahovei, ca sa vad si sa inteleg. Pe vremea copilariei mele nu ningea. Doar din cand in cand fulguia si, uneori, era atat de frig, incat marea ingheta langa tarm. Pictorii nu au pictat marea inghetata. Eu am insa acasa un tablou neverosimil, al lui Kimon Longhi. Un Balcic intunecat, plumburiu. Tarmul, vazut din larg, sub nouri vinetii. Banuiesc ca ar fi putut fi pictat iarna. Dar cine mai stie cu adevarat?" Imi amintesc ca Sirato are, de asemeni, trei tablouri cu Balcicul in furtuna. Tonuri de plumb, neverosimile pentru "Orasul Luminii si al Culorilor".
"Am fost un copil fericit: sarbatoream Craciunul «pe nou» in decembrie, la Ramnicul Sarat, la parintii tatalui meu, iar pe 7 ianuarie aveam un alt Craciun, «pe vechi», la Balcic, in familia mamei, care era bulgaroaica. De Anul Nou eram intotdeauna in oras cu familia si cu cei care locuiau permanent in Balcic. Romanii – pictorii, scriitorii, muzicienii, politicienii –, cei mai multi, erau doar oaspetii verii. Ei erau precum pasarile migratoare. Veneau primavara si plecau toamna. Nu au stiut ce gust si ce parfumuri are iarna la Balcic. Nici Regina Maria, nici altcineva din Casa Regala nu a facut vreodata sarbatorile de iarna la Balcic"…
FIEFUL REGINEI MARIA. Cautam, totusi, impreuna cu colegii nostri, marturii ale trecerii Reginei Maria pe la castelul sau, in fapt de iarna. Indiciile sunt nesigure. Intr-un caiet pastrat la Directia Arhivelor Nationale Istorice Centrale exista o fotografie infatisandu-le pe regina si fiica sa, Principesa Ileana, intr-o promenada, pe tarmul Balcicului. Pare sa fi fost foarte rece: cele doua sunt gros imbracate. O alta imagine: pontonul de la Castel, cu valuri inalte, inghetate. In fine, o fotografie pe care am folosit-o si noi in aceste pagini: cascada, inghetata. O punem fata in fata cu imaginea aceleiasi cascade, pe 1 ianuarie 2007. Imaginea noua pare sa fie facuta in oricare alt anotimp, numai iarna nu. Da, sunt semne ca pe la castel s-a trecut, candva, si in anotimpul rece. Cu siguranta insa a fost mai degraba o toana regala. Balcicul si domeniul castelului, amenajat pe Valea Acbunarului, raman si pentru Regina Maria – ca si pentru majoritatea romanilor care si-a ridicat casele aici – o dulce si blanda poveste de vara. Imaginea clasica a reginei este aceasta: o femeie frumoasa, intr-o gradina de crini cu parfumul greu, intens, priveste indelung spre mare…
TIMPUL REGASIRII. Nu ne-am propus, in aceste randuri, sa trecem din nou in revista lucrurile deja stiute despre istoria romaneasca a Balcicului. Datele istorice se topesc in emotii. Bulgari care au ramas in Balcic, copii ai romanilor care au plecat… Fiecare dintre ei are o poveste de rostit. Noi ascultam atent. Anna Koleva, cea care a reamenajat crama de la Vila Printului Nicolae – "Queen Winery House" – ne povesteste o intamplare: "Acum cateva luni a trecut pe aici o doamna in varsta de aproape 80 de ani. Romanca. Spunea ca mama ei a fost una dintre doamnele de onoare ale Reginei Maria si ca, adeseori, venea aici. Copila fiind, fusese si ea la Balcic, in verile lungi si luminoase. S-a intors dupa mai bine de 60 de ani sa regaseasca locul copilariei, casa in care locuisera parintii sai, pe Valea Acbunarului. A cerut sprijin la Primaria din Balcic, dar nu au reusit sa-i spuna exact care este casa aceea. Am mers cu ea prin vechiul cartier romanesc. Spera sa recunoasca un zid, o fereastra, o poarta. Dar amintirile erau invalmasite. S-a intors la castel si, cu ochii in lacrimi, ne-a spus ca e fericita ca a ajuns, macar, din nou in aceste locuri demult pierdute".
Turcul Sekir, mai vechiul nostru prieten, ne spune cat de mult se bucura atunci cand aude vorbindu-se romaneste. "E plin orasul de vorbe romanesti, ca pe vremea Sultanei…" La 80 de ani impliniti, isi aduce aminte de zilele in care Regina Maria – Sultana, cum i se spunea aici – trecea "rapa", pana in "mahalaua" turceasca: "Cumpara de la un copil turc o «tabla» cu bezele si ni le aducea noua. Ne mangaia pe crestet. Noi incercam din rasputeri sa ajungem langa ea, sa atingem, macar, vesmantul ei alb…" Sekir vorbeste romaneste. Bine. "Am invatat pana in clasa a patra gimnaziala (clasa opta – n.n.) la scoala romaneasca." Isi aduce aminte de revelionul din 1940. "Multa lume plangea. Noi, copiii, am inteles mai tarziu de ce erau parintii nostri atat de tristi. Sultana si primarul Mosescu au facut mult bine orasului".
EUROREVELION LA BALCIC. In 1940, peste 2.500 de romani si-au parasit casele din Balcic. Orasul a iesit din scurta perioada de administratie romaneasca purtand aura dubla a artei si a prezentei Reginei Maria – suverana il numise undeva, in memoriile ei, "Sfantul Balcic", aureolatul. Istoriile s-au scris, s-au retusat, s-au rescris. Nu e nici timpul nici locul pentru controverse. In 1940 au parasit Balcicul 2.500 de romani. Intr-o singura noapte, aici, au intrat in anul 2007, impreuna cu bulgarii, aproximativ 1.000 de romani. Cifrele sunt neoficiale, dar plauzibile. Aproape fiecare restaurant mai rasarit din oras a organizat in noaptea cea mare a Eurorevelionului petreceri pentru grupuri de romani. La restaurantul Hotelului "Elit", nu departe de Castel, au fost peste 100 de romani si cateva zeci de bulgari. La "Kavatite", restaurantul de pe plaja care "imbratiseaza" trunchiul unui plop alb, doar in sala mica au fost 40 de romani – nu mai punem la socoteala celelalte trei sali, si ele arhipline. La fel, la "Lotos", la "Roma", la "Regina Maria"… Da, ati citit bine. "Regina Maria". Scris pe romaneste, cu litere latine. Usa masiva, de lemn, sculptata, aminteste de cele de la Cotroceni. La subsol, decorul e simplu si incearca sa sugereze ceva din atmosfera romaneasca. O fotografie marita a "Cuibului singuratic" domina pe unul dintre pereti. Irina, patroana restaurantului, este bulgaroaica. Anul 1940 este prezent si in povestea ei. "Bunica mea se numea tot Irina. S-a nascut intr-o familie de bulgari, din nordul Dobrogei. La 30 de ani, in 1940, a venit la Balcic, ca urmare a schimbului de populatii. A primit cheile unei case locuita pana atunci de o familie romaneasca. Suntem legati cu fire nevazute de romani. De aceea, am arborat deasupra restaurantului cele trei steaguri: al Bulgariei, al Romaniei, al Uniuniii Europene."
Pentru romanii care au ales sa petreaca revelionul la "Regina Maria", Irina a pregatit un meniu cu bucate bugaresti si romanesti, incheiat cu "banitsa (placinta cu branza) cu surprize". "Surprizele" sunt ravase cu predictii, dar si bani sau muguri de alun. Despre masa de Revelion, cei mai multi romani au fost de parere ca a fost indestulatoare, gustoasa, chiar daca nu foarte variata, ca propunere gastronomica. Pe de alta parte, insa, gazdele bulgare au avut delicatetea (si simtul scut al comertului) de a oferi meniuri scrise pe romaneste. Majoritatea romanilor a apreciat ca pe un gest de curtoazie si faptul ca in restaurante s-a cantat multa muzica romaneasca: muzica populara si lautareasca, muzica usoara, dar si romante interbelice, pentru a aminti anii de glorie ai Balcicului din deceniile trei-patru. La miezul noptii, insa, muzica si dansul s-au oprit, pentru a lasa loc acordurilor Imnului Europei. Imnul a tinut loc de "Multi ani traiasca!". Romanii s-au imbratisat cu bulgarii, intr-un gest menit sa alunge orice confuzii. Asa cum au remarcat romanii care s-au intors in zilele urmatoare acasa, prin Vama Veche (Punct Comun de Trecere a Frontierei, roman si bulgar), devenisem "cetateni europeni".
Vinurile dedicate Casei Regale a Romaniei
Pentru romanul care viziteaza Castelul Reginei Maria de la Balcic – "Dvoreta" – si Gradina Botanica, Vila Printului Nicolae intra intr-un traseu obligatoriu. Si asta pentru ca de cativa ani acolo o tanara bulgaroaica, Anna Koleva, incearca sa reinvie traditia cramelor Casei Regale. "Queen Winery House" a pregatit pentru anul 2007 si o serie de vinuri dedicate familiei regale. Sunt deja pe piata patru sortimente de vin – dintre care trei vinuri dulci, licoroase, si unul demidulce – care poarta nume precum: "Missi", "Ducessa", "Regina", "Ileana" (scris "Elleanna", numele bulgaresc, cu grafie latina). Cel de-al cincilea sortiment – un vin sec, barbatesc – inca nu are nume. "Ma voi orienta catre o personalitate masculina din familia regala, deoarece vinul sec are un caracter masculin". Specific acestor vinuri este ca ele respecta tehnologiile locale de productie, asa cum se proceda si pe timpul regelui Ferdinand, apoi al lui Carol al II-lea. "Vinul se prelucra din strugurii culesi de pe podgoria Casei Regale. Desi imbutelierea se facea manual, vinurile erau deosebit de apreciate", ne mai spune Anna, ridicand un pahar de sampanie pentru romani, pe care ii numeste: "prietenii mei de suflet"!
"In Balcic puteai patrunde urmand cateva drumuri: unul te aducea din Valea Batovei, de la Ecrene si Teke; un altul, de la Cavarna, dar cel mai spectaculos era cel care venea de la Bazargic, strabatand campia, fiindca orasul iti aparea brusc, fara nici o trecere, din intinderea ca o terasa coborand prapastios spre mare. Acest spectacol unic, pe care nimeni nu-l banuia, iti dadea sentimentul de coborare din Rai"
Balcica Maciuca
Revelion european, in cautarea istoriei
Printre cei care au intampinat anul 2007 la Balcic s-a aflat si familia Hossu. El, Iuliu Hossu, octogenar, este nepot dupa tata si fin de botez al celui care a fost episcop al Bisericii Greco-Catolice din Romania, ulterior cardinalul Iuliu Hossu. "In 1940, cand a fost ocupat Ardealul de Nord, prin Diktatul de la Viena, aveam 13 ani. Am ramas cu familia mea la Cluj pana in 1943, cand a fost, totusi, nevoie sa ne refugiem la Bucuresti." A ales sa petreaca Revelionul 2007 la Balcic din doua motive: "Pe de o parte, pentru ca inteleg, intr-un fel, ceea ce s-a intamplat cu romanii care au parasit cele doua judete din Bulgaria in 1940, caci si noi am trecut prin asta cand am parasit Ardealul. Pe de alta parte, pentru ca, acum 40 de ani, cand ni s-a permis sa facem prima iesire peste granita, am venit in Bulgaria, la Balcic". Ce mesaj are pentru romani? "Sa viziteze Balcicul, un oras cu traditii romanesti. Sa caute o apropiere intre popoare si etnii care altadata s-au dusmanit. Sa nu uite ca sunt romani, dar si europeni."
In Jurnalul National, 7 ianuarie 2007
Balcic, ilustrata pentru acasa
Balcica Maciuca. A scris o carte orasului care i-a dat nume. Citind "Balcic", (Editura Universalia, 2001), am pornit sa gasim in "orasul alb" casa ultimului primar roman de acolo.
Plec in vilegiatura. Prefer cuvantul acesta celui prea des folosit de "vacanta". Asta si pentru ca locul unde vreau sa ajung se potriveste mai bine cuvintelor vechi. Orasul alb de pe Coasta de Argint. Orasul Pictorilor, al Poetilor, al Visatorilor. Al Reginei Maria – care l-a iubit atat de mult incat a dorit sa-i fie salas inimii, pe veci. Orasul din Golful de Smarald: Balcic.
Intre miile de turisti, sunt poate dintre putinii pentru care Balcicul inseamna mai mult decat Castelul Reginei si Gradina Botanica. Orasul ma ademeneste, cu strazile lui care infasoara dealul de calcar, cu vechile case albe cu acoperisuri rosii, cu turle de biserici si sulitele fildesii ale minaretelor. Peste rapa, "mahlaua" turceasca, unde batranii vorbesc inca romaneste, amintindu-si cu drag de Regina Maria – "frumoasa si buna" – si de ultimul primar roman din Balcic. "Mosescu, ce om! El a facut orasul!" – spune turcul Sekir, octogenarul.
O CISMEA… Urc pe Cerno More (Strada Marii Negre, artera principala a orasului) si ajung in centru. Caut, cu cartea in mana, urmarind indiciile ca un detectiv, casa ultimului primar roman din Balcic. Cartea e semnata de Balcica. Balcica Maciuca. Fiica lui Octavian Mosescu si a Pencai, bulgaroaica a carei frumusete pictorii – oaspeti vremelnici la Balcic – isi doreau sa o surprinda pe panzele lor. "Casa noastra fiind asezata pe colt, avea o intrare pe strada principala care cobora spre mare si inca una, pe o straduta in spatele casei. Straduta aceea, serpuita, cu o cismea la colt…" O cismea, doua cismele… Care dintre ele sa fi fost cea din poveste? Ma invart in loc, fotografiez casele din jur, incercand sa aud sunetul vietii de odinioara. Undeva, intr-o casa ca aceasta, o fetita crestea la granita dintre doua civilizatii. Caut unghiul din care golful se vede in toata splendoarea lui. Marea e superba de oriunde ai privi-o. Lipseste un indiciu: icoana de ceramica, o copie dupa Luca della Robia, adusa de Octavian Mosescu din Italia, lasata intr-o nisa a gardului de piatra. Nicaieri nu vad gardul cu nisa…
AMINTIRI. La Hotelul Speranta o gasesc pe Ghinca Iliescu. O femeie trecuta de 80 de ani si amintirile ei. Ii vorbesc despre urmele pe care le caut. "Casa lui Mosescu? Putin mai sus. Soacra mea a primit casa in grija chiar de la primar, cand a plecat, in ’40. Si-au luat doar cateva lucruri. Multe au ramas acolo. Credeau ca se vor intoarce… Dupa un timp, bulgarii i-au cerut soacrei mele cheia si au pus stapanire pe casa."
Bat din nou Cerno More, in sus si in jos. O strada ingusta, o cismea. Si in gardul de piatra: nisa. Goala. In casa lui Octavian Mosescu este azi o cafenea. Alaturi se afla vilele care au apartinut Elizei Bratianu sau lui Mircea Cancicov… Ma simt intr-un loc familiar, descoperind toata aceasta lume dezmortita de soarele primaverii. Fotografiez din toate unghiurile casa, curtea, golful. Sa aduc cu mine ceva din povestea aceasta. Ma cufund in amintirile fetitei numita dupa orasul cel drag, Balcica. Prietenos, cald, usor intrigat de exuberanta gesturilor noastre, Ivan Malev, proprietarul de astazi al casei, ne da lamuriri. A cumparat locul in anii ’50, cand multe alte imobile ridicate de romani si apoi preluate de administratia bulgara au fost vandute celor ramasi in Balcic. Ii spun cum am ajuns acolo, ii arat cartea. "Doamna Balcica? Vine de doua-trei ori pe an aici, ii este foarte drag sa se intoarca acasa!"
Icoana Maicii Domnului
"Poarta din spatele casei noastre, care dadea spre acea straduta, era din fier forjat (…). Langa ea, in zidul peretelui, parintii facusera o nisa, cu o usita tot din fier forjat, inlauntrul careia pusesera o icoana, o copie in ceramica dupa Luca della Robia, adusa de tata din Italia. Usita nisei era inchisa cu un mic lacat. Icoana exista si acum. Nu am luat-o cand am plecat, iar nisa nu a fost deschisa niciodata.
Maica Domnului, in poarta casei, a ramas paznicul viselor noastre lasate pe tarmul Balcicului", noteaza in cartea ei Balcica Maciuca. As fi vrut sa nu scriu niciodata randurile ce urmeaza. Insa, in ziua in care am fost la Balcic, nisa din zid era goala.
L-am intrebat pe Ivan Malev ce s-a intamplat cu icoana. "A fost furata!" "Cand?" "Ieri…" "Mai demult?" "Nu. Ieri, ziua de dinainte de azi…"
"Locul era asezat pe o colina, cam abrupta, in schimb vederea spre mare era cea mai frumoasa din oras. Se vedea tot golful. (…) Casa era astfel concepura incat, chiar cand erai inlauntrul ei, aveai senzatia ca te gasesti in exterior, pentru ca, prin geamurile imense, gradina parea o prelungire a interiorului" Balcica Maciuca
In Jurnalul National, 14 mai 2006
Plec in vilegiatura. Prefer cuvantul acesta celui prea des folosit de "vacanta". Asta si pentru ca locul unde vreau sa ajung se potriveste mai bine cuvintelor vechi. Orasul alb de pe Coasta de Argint. Orasul Pictorilor, al Poetilor, al Visatorilor. Al Reginei Maria – care l-a iubit atat de mult incat a dorit sa-i fie salas inimii, pe veci. Orasul din Golful de Smarald: Balcic.
Intre miile de turisti, sunt poate dintre putinii pentru care Balcicul inseamna mai mult decat Castelul Reginei si Gradina Botanica. Orasul ma ademeneste, cu strazile lui care infasoara dealul de calcar, cu vechile case albe cu acoperisuri rosii, cu turle de biserici si sulitele fildesii ale minaretelor. Peste rapa, "mahlaua" turceasca, unde batranii vorbesc inca romaneste, amintindu-si cu drag de Regina Maria – "frumoasa si buna" – si de ultimul primar roman din Balcic. "Mosescu, ce om! El a facut orasul!" – spune turcul Sekir, octogenarul.
O CISMEA… Urc pe Cerno More (Strada Marii Negre, artera principala a orasului) si ajung in centru. Caut, cu cartea in mana, urmarind indiciile ca un detectiv, casa ultimului primar roman din Balcic. Cartea e semnata de Balcica. Balcica Maciuca. Fiica lui Octavian Mosescu si a Pencai, bulgaroaica a carei frumusete pictorii – oaspeti vremelnici la Balcic – isi doreau sa o surprinda pe panzele lor. "Casa noastra fiind asezata pe colt, avea o intrare pe strada principala care cobora spre mare si inca una, pe o straduta in spatele casei. Straduta aceea, serpuita, cu o cismea la colt…" O cismea, doua cismele… Care dintre ele sa fi fost cea din poveste? Ma invart in loc, fotografiez casele din jur, incercand sa aud sunetul vietii de odinioara. Undeva, intr-o casa ca aceasta, o fetita crestea la granita dintre doua civilizatii. Caut unghiul din care golful se vede in toata splendoarea lui. Marea e superba de oriunde ai privi-o. Lipseste un indiciu: icoana de ceramica, o copie dupa Luca della Robia, adusa de Octavian Mosescu din Italia, lasata intr-o nisa a gardului de piatra. Nicaieri nu vad gardul cu nisa…
AMINTIRI. La Hotelul Speranta o gasesc pe Ghinca Iliescu. O femeie trecuta de 80 de ani si amintirile ei. Ii vorbesc despre urmele pe care le caut. "Casa lui Mosescu? Putin mai sus. Soacra mea a primit casa in grija chiar de la primar, cand a plecat, in ’40. Si-au luat doar cateva lucruri. Multe au ramas acolo. Credeau ca se vor intoarce… Dupa un timp, bulgarii i-au cerut soacrei mele cheia si au pus stapanire pe casa."
Bat din nou Cerno More, in sus si in jos. O strada ingusta, o cismea. Si in gardul de piatra: nisa. Goala. In casa lui Octavian Mosescu este azi o cafenea. Alaturi se afla vilele care au apartinut Elizei Bratianu sau lui Mircea Cancicov… Ma simt intr-un loc familiar, descoperind toata aceasta lume dezmortita de soarele primaverii. Fotografiez din toate unghiurile casa, curtea, golful. Sa aduc cu mine ceva din povestea aceasta. Ma cufund in amintirile fetitei numita dupa orasul cel drag, Balcica. Prietenos, cald, usor intrigat de exuberanta gesturilor noastre, Ivan Malev, proprietarul de astazi al casei, ne da lamuriri. A cumparat locul in anii ’50, cand multe alte imobile ridicate de romani si apoi preluate de administratia bulgara au fost vandute celor ramasi in Balcic. Ii spun cum am ajuns acolo, ii arat cartea. "Doamna Balcica? Vine de doua-trei ori pe an aici, ii este foarte drag sa se intoarca acasa!"
Icoana Maicii Domnului
"Poarta din spatele casei noastre, care dadea spre acea straduta, era din fier forjat (…). Langa ea, in zidul peretelui, parintii facusera o nisa, cu o usita tot din fier forjat, inlauntrul careia pusesera o icoana, o copie in ceramica dupa Luca della Robia, adusa de tata din Italia. Usita nisei era inchisa cu un mic lacat. Icoana exista si acum. Nu am luat-o cand am plecat, iar nisa nu a fost deschisa niciodata.
Maica Domnului, in poarta casei, a ramas paznicul viselor noastre lasate pe tarmul Balcicului", noteaza in cartea ei Balcica Maciuca. As fi vrut sa nu scriu niciodata randurile ce urmeaza. Insa, in ziua in care am fost la Balcic, nisa din zid era goala.
L-am intrebat pe Ivan Malev ce s-a intamplat cu icoana. "A fost furata!" "Cand?" "Ieri…" "Mai demult?" "Nu. Ieri, ziua de dinainte de azi…"
"Locul era asezat pe o colina, cam abrupta, in schimb vederea spre mare era cea mai frumoasa din oras. Se vedea tot golful. (…) Casa era astfel concepura incat, chiar cand erai inlauntrul ei, aveai senzatia ca te gasesti in exterior, pentru ca, prin geamurile imense, gradina parea o prelungire a interiorului" Balcica Maciuca
In Jurnalul National, 14 mai 2006
Abonați-vă la:
Postări (Atom)