duminică, 23 ianuarie 2011

Lumină şi culoare în Oraşul Alb


Un cuvânt defineşte picturile lui Vitalie Butescu: atmosferă. Fie că pictează un arlechin sau o colombină, un animal rătăcit, un colţ de grădină, o casă veche, o biserică, o natură moartă, artistul creează „atmosferă” din culoare şi lumină. Totul trăieşte. Artistul tratează ca pe un „portret” fiecare scenă, fiecare tablou. Pictate în maniera portretului-urban, clădirile esenţiale ale Balcicului au viaţă, chiar şi când nici un chip nu apare la fereastră.
La Balcic, lumina are uneori tonuri albe, ca şi cum ar fi amestecat-o cineva cu praf de cretă. Alteori e de un alb-sidefiu, de scoică prea mult şlefuită de mare. Alb-pal, alb-roz, alb-albăstriu, alb-pur... Lumina filtrează culorile, îmblânzindu-le, înmuindu-le, parfumându-le. Am privit adesori Balcicul. Din larg – ca Regina Maria, întâiaşi dată, ţinându-mi asemeni răsuflarea dinaintea coastelor trandafirii, cu migdali înfloriţi (ori petece de zăpadă?). Coborând agale, dinspre Valea Batovei, de la Ecrene şi Teke. Dinspre Cavarna – redesenând paşii Sultanei, recompunând glasurile copiilor de tătar de-acum aproape un veac. Ori pe drumul ce vine dinspre Bazargic, străbătând leneşa câmpie, pentru a coborî brusc şi prăpăstios spre mare, într-un spectacol unic care, îmi spunea cândva Balcica Măciucă, fiica Balcicului, „îţi dă sentimentul de coborâre în Rai”.

După ce mi-a rămas pe retină un tablou neverosimil al lui Kimon Longhi – un Balcic întunecat, plumburiu –, lumina din picturile lui Vitalie Butescu m-a îmbrăţişat pe neaşteptate, cu sentimentul regăsirii unui vechi prieten. Dintre tablourile expoziţiei deschise de artist în această iarnă la Sala Brâncuşi de la Palatul Parlamentului, doar o treime reprezintă Balcicul, însă atât de puternic este impactul, încât o vreme nici nu mai observi celelalte tablouri.

„La Butescu, Balcicul este unul personal, un Balcic complet şi complex, pentru că nu se opreşte la teritoriul cunoscut. Pornind de la celebrul castel al Reginei Maria, Butescu ajunge la Balcicul profund, al mahalalelor, cu căsuţe sărăcăcioase, atârnate pe culmea de calcar, care dau nota exotică, plină de praf şi lumină a Oraşului Alb”, este de părere criticul de artă Marius Tiţa, curatorul expoziţiei şi coordonatorul albumului „Balcic by Butescu”, singurul album de autor dedicat vreodată exclusiv oraşului în care Regina Maria şi-a construit „Cuibul Singuratic”.

În Jurnalul Naţional, Jurnalul de Duminică din 22 ianuarie 2011

Niciun comentariu: